Există la Berlin o editură ciudată, spacializată pe literatură nostalgică. Se numeşte Edition Ost. În ultimii ani, au apărut aici o sumedenie de cărţi semnate de foşti ofiţeri ai securităţii est-germane Stasi, sau de foşti înalţi demnitari de partid şi de stat, între care amintim doar pe ultimul lider de partid, Erich Krenz, succesorul lui Honecker, debarcat în toamna anului 1989 de la cîrmă.
Toate aceste scrieri urmăresc un singur scop. Să prezinte Germania comunistă într-o lumină blîndă şi să bagatelizeze relatările celor care au avut de suferit din cauza regimului opresiv.
La acest proces de trivializare a trecutului comunist se adaugă acum o nouă „piesă de rezistenţă“, scoasă la lumină de soţia lui Erich Honecker, Margot, care trăieşte în Chile, unde i s-a acordat azil politic. Margot Honecker a şi prefaţat volumul soţului ei, decedat tot în Chile, după ce a fost eliberat din închisoare. Volumul, intitulat „Ultimele însemnări“ (Erich Honecker: Letzte Aufzeichnungen, Vorwort von Margot Honecker, Edition Ost, Berlin, 2012) cuprinde o serie de note, redactate în perioada de detenţie, el fiind acuzat de complicitate la omor. Fostul lider est-german s-a aflat în penitenciarul berlinez Moabit timp de aproape 6 luni, după ce, în 1991, fugise la Moscova, fiind ulterior extrădat. După eliberarea din detenţie, în 1993, pleacă tot în Chile, unde moare un an mai tîrziu.
Însemnările din detenţie nu sunt nimic altceva decît o încercare de a justifica sistemul politic din RDG. Pornind de la această dimensiune a însemnărilor, Margot Honecker zugrăveşte în prefaţă o imagine fatalistă a lumii capitaliste, tributară ideologiei defunctului stat.
Din punct de vedere istoric, volumul nu are o valoare deosebită. Este mai degrabă un document care reflectă dezamăgirele unui personaj istoric, izolat şi frustrat. În afară de cîteva anecdote legate de experienţa carcerală, cartea postumă a lui Erich Honecker nu oferă, deci, nimic inedit.
În încheiere, un singur citat în care se referă mînios la Gorbaciov care vine-n vizită la Berlin: „La radio se anunţă sosirea lui Gorbaciov la Berlin pentru a i se oferi titlul de cetăţean de onoare al oraşului. Ce standard moral dublu se manifestă aici? Fostul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice va fi îmbrăţişat de aceleaşi persoane care l-au închis pe un alt secretar general ... Se pare, că Gorbaciov nu a observat cum s-a transformat într-un mitocan.“
