În ultimele două decenii de sărăcie, de degringoladă economică şi decădere morală, au fost aici şi oameni care s-au întrebat ce-i de făcut. Au existat oameni care au căutat soluţii pentru ieşirea din mocirla tranziţiei.
Cum mai totul era aici în paragină, întrebarea era formulată în felul următor: „Cu ce să începem ca să apară luminiţa de la capătul tunelului?” Idei salvatoare au fost multe. Ba ni se spunea că trebuie să începem cu facerea drumurilor, care vor atrage implacabil investiţii şi turişti, ba să ne axăm pe educaţie, ba pe medicină, ba să ne ocupăm mai întîi de problema transnistreană, ba să găsim o idee naţională unificatoare. În loc să mizăm pe ceva anume, ne-am ocupat de toate de mîntuială şi am am rămas încremeniţi în mijlocul haosului.
Remarc că de la o vreme tot mai multe voci declară răspicat că ar trebui să începem cu primenirea justiţiei. De la ea, zice-se, vine tot răul şi, făcînd regulă în domeniul justiţiei, ţara va păşi negreşit pe calea făuririi. Primenirea e văzută în primul rînd ca o majorare substanţială a salariilor judecătorilor. Ideea asta cîştigă tot mai mult teren, iar deunăzi proaspătul preşedinte Timofti ne-a lămurit ce salariu ar trebui să aibă judecătorii. Ei ar trebui să trăiască decent, adică să aibă între 1000 şi 2500 de euro în funcţie de post. Fără justiţie independentă şi salarii decente nu putem construi un stat democratic, a opinat şeful statului.
Aşadar, boala a fost depistată şi e limpede că se va începe cu mărirea salariilor judecătorilor. Ce să zic? Aşteptăm, fireşte, rezultate spectaculoase, aşteptăm instaurarea dreptăţii şi legalităţii, aşteptăm diminuarea corupţiei şi a favoritismului. Dar dacă e să fiu sincer, eu unul încă sînt pătruns de nedumerire şi de îndoială.
Bunăoară, eu cred că majorarea de salariu trebuie făcută pentru anumite merite, nu doar pentru simplul fapt că eşti judecător. Sau poate toţi judecătorii autohtoni sînt infailibili, superprofesionişti, şi eu nu ştiu asta? Am înţeles însă din spusele multor politicieni şi analişti, că pînă la perfecţiune în justiţia moldovenească nu s-a ajuns însă. Eu mă întreb: e normal, de pildă, să-i dai din start un salariu de 1500 de euro unui judecător care a pronunţat verdicte contestate de CEDO şi care a găurit bugetul de stat? Şi ce garanţie putem avea că acest om cu musca pe căciulă va fi mai corect după ce i se va majora salariul?
Mărturisesc că nu mi-ar plăcea deloc ca un judecător să trăiască decent şi să facă gafe în timp ce un profesor să muncească cinstit cu un salariu modest. Şi mă mai tem că în absenţa altor găselniţe, numai simpla majorare a salariilor judecătorilor nu va da rezultatele scontate.
