Primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, şi-a exprimat decepţia în legătură cu participarea anemică a chişinăuienilor la campania de salubrizare „Hai, Chişinău!” Potrivit raportului pretorilor, numai 454 de locuitori ai capitalei au răspuns apelului mobilizator al edililor. Iar primarul a conchis: „Nici curăţenie nu facem, nici premii nu vrem. Cu o astfel de atitudine nu ajungem în Uniunea Europană, ci mai degrabă ajungem în Uniunea Euroasiatică…”
Ce să spun? Pe mine, de pildă, mă miră că primarul s-a aşteptat ca populaţia să fie mai receptivă. Eu unul nu mai am de multă vreme aşteptări în această privinţă. Eu am înţeles demult că locuiesc în unul din cele mai murdare oraşe din Europa. Eu ştiu bine cum ţin la curăţenie chişinăuienii. Îi doare-n cot pe cei mai mulţi dintre ei. De aceea, mi se pare de-a dreptul bizar faptul că primarul se aştepta la o participare notabilă a maselor la salubrizare într-o urbe în care sute şi mii de tineri debusolaţi lasă mormane de gunoaie după megaconcertele din PMAN, iar sute şi mii de omuleni vîrstnici aruncă cu nonşalanţă chiştoacele pe trotuare.
Acolo unde bunul-simţ şi apartenenţa la o colectivitate sînt în doze homeopatice, nici un fel de campanii de salubrizare nu au sorţi de izbîndă, fie şi garnisite cu premii.
Apropo de premii. Din punctul meu de vedere ele nu aveau mare putere de seducţie. Şi asta pentru că premiile pentru curţi şi sectoare nu umplă buzunarul personal al individului. Am mai spus-o odată că la noi scara blocului şi mai ales curtea nu sînt văzute ca o prelungire a apartamentului, ci ca un spaţiu ostil şi străin. Aici, ceea ce aparţine tuturor nu are mare importanţă.
Aşadar, receptivitatea locuitorilor capitalei a fost ca şi inexistentă. Ce-i de făcut? Întrebarea e foarte dificilă. Mi se pare de domeniul evidenţei că toate mesajele mobilizatoare care cheamă lumea la salubrizare şi la responsabilitate sînt pierdere de timp. Rămîne, din punctul meu de vedere, o singură soluţie: amenzile usturătoare, exorbitante, pentru murdărirea oraşului. Numai că punerea lor în practică trebuie să se facă pe bune, să implice cheltuieli şi munca asiduă a mii de gardieni împrăştiaţi prin toată urbea. Amenzile pentru murdărie ar trebui să devină o prioritate a statului, poate cea mai stringentă. Altminteri nu mai ieşim din groapa cu lături. Şi nici în Uniunea Euroasiatică nu vom ajunge niciodată, pentru că sîntem la ani-lumină depărtare de curăţenia din Minsk...
