Partidele politice tradiţionale din Germania, Uniunea Creştin-Democrată/Creştin-Socială (bavareză), CDU/CSU, Partidul Social-Democrat (SPD) şi Partidul Ecologist (Bündnis 90/Die Grünen) sunt confruntate cu un nou concurent politic. Este vorba despre Partidul Piraţilor care a reuşit să intre în două parlamente regionale, în cel al landului federal Berlin (8,9 %) şi în cel al landului Saar (7,4%).
Partidul, înfiinţat în anul 2006 după modelul formaţiunii similare suedeze (Piratpartiet), s-a impus ca o grupare cu un program difuz şi ideologic nediferenţiat. Atracţia partidului constă, pentru mulţi simpatizanţi, în faptul că el pledează pentru liberalizarea totală a internetului şi pentru accesul neîngrădit de legile copyrightului la producţii muzicale, literare, publicistice, cinematografice etc. Cu alte cuvinte, pentru legalizarea pirateriei electronice, în numele unei transparenţe totale a internetului şi a abolirii tuturor formelor de cenzură.
Partidul Piraţilor (Piratenpartei) se consideră, în mod programatic, drept exponent al generaţiei socializată de utilizarea masivă a internetului, iar din punct de vedere doctrinar se auto-caracterizează drept liberal-social-progresiv, respingînd schema tradiţională stînga-dreapta.
Creşterea popularităţii Partidului Piraţilor din Germania se reflectă şi-n ultimul sondaj dat publicităţii de revista „Stern“. Potrivit sondajului, Piraţii au depăşit, la nivel naţional, pentru prima dată Partidul Ecologist. Dacă s-ar desfăşura acum alegeri palamentare în Germania, pentru Piraţi ar vota 13 la sută din electorat. Ecologiştii ar obţine doar 11 procente din voturile alegătorilor.
Pentru celelalte partide, situaţia se prezintă astfel: CDU/CSU 36 procente, SPD 24 procente, Partidul Stîngii (Die Linke) 8 procente, Partidul Liberal (FDP) 5 procente. Din punct de vedere aritmetic nici unul din partide nu dispune de o majoritate.
Din analiza ultimelor alegeri regionale din Berlin şi Saarland s-a desprins că cei care au votat cu piraţii nu sunt doar persoane foarte tinere care au fost chemate pentru prima dată la urne. O mare parte din alegătorii piraţilor au votat în trecut partidele tradiţionale.
Tocmai această stare de fapt nelinişteşte vechile grupări. Ele văd în ascensiunea piraţilor o ameninţare serioasă a monopolului lor politic şi un pericol pentru crearea unor alianţe stabile de guvernare. În opinia creştin-democraţilor, piraţii nu ar fi altceva decît „iluzionişti“ care vor „să submineze democraţia“. Ecologiştii, în schimb, îşi ascund nedumerirea faţă de noul concurent în spatele unor afirmaţii ambivalente, declarînd că preferă dezbaterea tematică şi nu diabolizarea.
Între timp, Partidul Piraţilor caută să scape de eticheta că ar fi o formaţiune politică neserioasă care pledează doar pentru legalizarea drogurilor, consolidarea drepturilor civice, introducerea unui venit minim garantat pentru orice cetăţean, desfiinţarea unor taxe de studiu, accesibiltatea electronică neîngrădită a literaturii ştiinţifice digitalizate, respingînd segregaraea, discriminarea şi rasismul.
Faptul că tocmai unul din liderii partidului a făcut cîteva declaraţii sexiste şi rasiste a declanşat zilele trecute o primă criză ideologică internă. Cazul se discută pe internet, iar comunitatea piraţilor cere excluderea din partid a vinovatului. Conducerea refuză asta, bagatelizînd incidentul prin afirmaţia că „în fiecare partid există 10 procente de idioţi“.
