Mărturisesc că în zorii tranziţiei priveam cu mult interes primele calupuri publicitare. Era şi normal de vreme ce în URSS nu prea era publicitate. Acum însă am ajuns să fug de reclama agresivă care vine peste mine în cantităţi uriaşe. Ea e pretutindeni, la tv, la radio, pe internet, pe panouri, în cutiile poştale. Nici nu mai reuşeşti să urmăreşti firul narativ al filmului sau gîndurile unui talk-show: publicitatea vine implacabil şi te buimăceşte prin tonul incisiv şi informaţia pompoasă.
Am remarcat de la o vreme o găselniţă a multor făcători de reclamă. Ca să cîştige interesul consumatorilor, ei folosesc nu doar superlativele, ci MAI MULT decît superlativele. Sîntem îndemnaţi, prin urmare, să privim mai mult decît o televiziune, să vizităm mai mult decît o farmacie, să intrăm în mai mult decît un magazin.
E ca şi cum toate celelalte televiziuni, farmacii, magazine şi site-uri nu ar face nici o ceapă degerată. Ele ar fi pur şi simplu nişte televiziuni şi farmacii, pe cînd vocea ritoasă dindărătul sticlei sau de la microfon îţi propune MAI MULT decît îşi poate imagina umila ta persoană.
„Mai mult decît” e deja un alt nivel, o altă dimensiune, pe care nu oricine o poate atinge, nu? După ce am intrat în sute de farmacii, încerc să-mi imaginez ce o fi mai mult decît o farmacie. Pesemne e ceva ce nu am mai văzut niciodată. O fi strălucind de curăţenie, o fi avînd medicamente nemaivăzute... Deşi, chiar dacă e aşa, nu e şi asta o farmacie? Sau cum poţi fi sigur că atuurile postului tv sînt suficient de impresionante ca acel post să se autopromoveze ca fiind mai mult decît o simplă televiziune?
Să fiu înţeles corect. Sîntem într-o societate de consum şi orice întreprindere are dreptul să epateze şi să se umfle în pene pentru a face rating sau pentru a atrage consumatorii. Exagerarea şi lauda de sine fac parte din strategia de seducere a cetăţeanului. N-ar strica totuşi să existe şi un pic de modestie pentru că valoarea e remarcată, dacă există, şi fără folosirea mai mult decît superlativelor. Iar dacă nu există, nu te va ajuta nici un fel de „mai mult decît...” Dimpotrivă, oamenii cu discernămînt, şi ei nu sînt atît de puţini precum cred creatorii de reclamă, vor strîmba din nas dezgustaţi...
Am remarcat de la o vreme o găselniţă a multor făcători de reclamă. Ca să cîştige interesul consumatorilor, ei folosesc nu doar superlativele, ci MAI MULT decît superlativele. Sîntem îndemnaţi, prin urmare, să privim mai mult decît o televiziune, să vizităm mai mult decît o farmacie, să intrăm în mai mult decît un magazin.
E ca şi cum toate celelalte televiziuni, farmacii, magazine şi site-uri nu ar face nici o ceapă degerată. Ele ar fi pur şi simplu nişte televiziuni şi farmacii, pe cînd vocea ritoasă dindărătul sticlei sau de la microfon îţi propune MAI MULT decît îşi poate imagina umila ta persoană.
„Mai mult decît” e deja un alt nivel, o altă dimensiune, pe care nu oricine o poate atinge, nu? După ce am intrat în sute de farmacii, încerc să-mi imaginez ce o fi mai mult decît o farmacie. Pesemne e ceva ce nu am mai văzut niciodată. O fi strălucind de curăţenie, o fi avînd medicamente nemaivăzute... Deşi, chiar dacă e aşa, nu e şi asta o farmacie? Sau cum poţi fi sigur că atuurile postului tv sînt suficient de impresionante ca acel post să se autopromoveze ca fiind mai mult decît o simplă televiziune?
Să fiu înţeles corect. Sîntem într-o societate de consum şi orice întreprindere are dreptul să epateze şi să se umfle în pene pentru a face rating sau pentru a atrage consumatorii. Exagerarea şi lauda de sine fac parte din strategia de seducere a cetăţeanului. N-ar strica totuşi să existe şi un pic de modestie pentru că valoarea e remarcată, dacă există, şi fără folosirea mai mult decît superlativelor. Iar dacă nu există, nu te va ajuta nici un fel de „mai mult decît...” Dimpotrivă, oamenii cu discernămînt, şi ei nu sînt atît de puţini precum cred creatorii de reclamă, vor strîmba din nas dezgustaţi...
