În România liderii politici incearca adesea sa dobindeasca puteri sporite in numirea inaltilor functionar publici, pentru a-si asigura un mai mare control asupra politicilor de toate felurile. Este si cazul Institutului Cultural Român care a fost mutat din subordinea Presedintiei sub controlul Senatului printr-o ordonanta urgenta data de guvernul de la Bucuresti. Premierul socialist Victor Ponta sustine ca “institutia era mult prea politizata” fiindca s-a aflat sub influenta lui Traian Basescu. Presedintele Instiutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici, 55 de ani, cunoscut eseist si sustinator al demantelarii Securitatii ca politie politica a regimului comunist, a fost numit in fruntea acestei institutii in 2005 de presedintele Traian Basescu si ar mai fi avut 6 luni pina la incheierea celui de-al doilea si ultim mandat.
Misiunea Institutului Cultural Roman, ICR, este sa “promoveze” “cultura si civilizatia nationala in tara si in afara ei, cu scopul principal de a “creste” “vizibilitatea valorilor culturale romanesti”. Sub presedintia lui Horia Roman Patapievici numarul reprezentantelor Institutului Cultural Roman a crescut de la sapte, care functionau in 2005 mai mult ca anexe ale ambsadelor Romaniei in acele tari, la 19. Reteau acestor institute s-a dezvoltat atit pe orizontala, cit si pe veritcala, inclusiv in statele vecine, unde sint si extrem de active: in Republica Moldova, la Chisinau, in Ucraina la Kiev cu o filiala la Cernauti si in Ungaria, la Budapesta cu filiala de la Segedin.
In vreme ce Horia Roman Patapievici vorbeste despre traditionala autonomie a Institutului atit in perioada Traian Basescu, dar si mai devreme sub Ion Iliescu, premierul roman insista asupra cheltuililor netransparente si a partizantatului politic de care ar fi dat dovada seful ICR. Desi exista explicatii detaliate asupra cheltuililor Instiutului si un site care cuprinde toate rapoartele de activitate de la venirea echipei lui Horia Roman Patapievici, noua putere este dezinteresata de amanunte si dorinica de revanse. Horia Roman Patapievici l-a sustinut in 2007 pe Traian Basescu dupa ce o majoritate parlamentara similara celei de astazi l-a suspendat. Dupa acest moment, insa, Patapievici s-a retras din dezbaterea politica, raminind inevitabil asociat asa numituli grup al “intelectualilor lui Basescu”.
Eliminarea lui Horia Roman Patapievici face parte din planul de urgenta al noii guvernari de a goli cit mai repede institutiile centrale pentru a le umple cu proprii clienti. Dupa opt ani de opozitie socialistii sint extrem de lacomi si nu mai au rabdare nici macar pentru a respecta toate procedurile legale. Mutarea Institutului Cultural Roman sub controlul Senatului va duce cu adevarat la politizarea acestei organizatii, cu atit mai mult cu cit toate partidele aflate la putere vor vrea sa-si nominalizeze reprezentanti acolo.
Intre timp, epurarile continua, iar astazi a fost demis si istoricul Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Nationale unde fusese numit in perioada premierului liberal Calin Popescu Tariceanu. Prima mutare in aceasta logica a fost, insa, cea de schimabrea a conducerii Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, condus de profesorul Vladimir Tismaneanu, urmata de preluarea conducerii TVR de catre noua putere.
Schimbarile nu au nici o legatura cu rezultatele institutiilor sau cu meritele personale ale celor care le-au condus, de succesul sau esecul programelor desfasurate de organizatiile publice. Este vorba doar despre logica politica traditionala, care nu a mizat sub nici un regim pe virtutiile institutiilor sau pe buna lor administrare, ci pe ce cererile clientelare, pe subordonare si vendeta politica.
Misiunea Institutului Cultural Roman, ICR, este sa “promoveze” “cultura si civilizatia nationala in tara si in afara ei, cu scopul principal de a “creste” “vizibilitatea valorilor culturale romanesti”. Sub presedintia lui Horia Roman Patapievici numarul reprezentantelor Institutului Cultural Roman a crescut de la sapte, care functionau in 2005 mai mult ca anexe ale ambsadelor Romaniei in acele tari, la 19. Reteau acestor institute s-a dezvoltat atit pe orizontala, cit si pe veritcala, inclusiv in statele vecine, unde sint si extrem de active: in Republica Moldova, la Chisinau, in Ucraina la Kiev cu o filiala la Cernauti si in Ungaria, la Budapesta cu filiala de la Segedin.
In vreme ce Horia Roman Patapievici vorbeste despre traditionala autonomie a Institutului atit in perioada Traian Basescu, dar si mai devreme sub Ion Iliescu, premierul roman insista asupra cheltuililor netransparente si a partizantatului politic de care ar fi dat dovada seful ICR. Desi exista explicatii detaliate asupra cheltuililor Instiutului si un site care cuprinde toate rapoartele de activitate de la venirea echipei lui Horia Roman Patapievici, noua putere este dezinteresata de amanunte si dorinica de revanse. Horia Roman Patapievici l-a sustinut in 2007 pe Traian Basescu dupa ce o majoritate parlamentara similara celei de astazi l-a suspendat. Dupa acest moment, insa, Patapievici s-a retras din dezbaterea politica, raminind inevitabil asociat asa numituli grup al “intelectualilor lui Basescu”.
Eliminarea lui Horia Roman Patapievici face parte din planul de urgenta al noii guvernari de a goli cit mai repede institutiile centrale pentru a le umple cu proprii clienti. Dupa opt ani de opozitie socialistii sint extrem de lacomi si nu mai au rabdare nici macar pentru a respecta toate procedurile legale. Mutarea Institutului Cultural Roman sub controlul Senatului va duce cu adevarat la politizarea acestei organizatii, cu atit mai mult cu cit toate partidele aflate la putere vor vrea sa-si nominalizeze reprezentanti acolo.
Intre timp, epurarile continua, iar astazi a fost demis si istoricul Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Nationale unde fusese numit in perioada premierului liberal Calin Popescu Tariceanu. Prima mutare in aceasta logica a fost, insa, cea de schimabrea a conducerii Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, condus de profesorul Vladimir Tismaneanu, urmata de preluarea conducerii TVR de catre noua putere.
Schimbarile nu au nici o legatura cu rezultatele institutiilor sau cu meritele personale ale celor care le-au condus, de succesul sau esecul programelor desfasurate de organizatiile publice. Este vorba doar despre logica politica traditionala, care nu a mizat sub nici un regim pe virtutiile institutiilor sau pe buna lor administrare, ci pe ce cererile clientelare, pe subordonare si vendeta politica.
