Dacă România „a inceput sa fie asociata si cu altceva decit Ceausescu, Dracula sau copiii strazii, acest lucru i se datoreaza in mare masura echipei conduse de Horia Roman Patapievici”, declara regizorul Cristi Puiu, premiat la Cannnes, dar si la cele mai mari festivaluri de film din Europa intr-o pledoarie pentru pastrarea nepolitizata a Institutului Cultural Roman, ICR.
Declaratia lui Cristi Puiu, alaturi de altele semnate de fruntasi ai intelighenţiei autohtone sint incluse in asa numita „miscare a papioanelor”. Incepind de duminica mai multi realizatori de televiziune, reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, scriitori, artisti sau regizori poarta papion in semn de solidaritate cu Horia Roman Patapievici, seful ICR.
Patapievici, un militant pentru democratie la inceputurile anilor 1990 si un eseist foarte curajos, a deveni iconoclast din multe puncte de vedere, inclusiv pentru ca obisnuieste sa poarte papion, un semn distinctiv in peisajul banal al scenei publice romanesti.
„Miscarea Papioanelor” este formata din simpatizantii Institutului Cultural Roman, din fanii lui Horia Roman Patapievici, dar mai ales din romanii indignati de faptul ca premierul socialist Victor Ponta a emis o ordonanta de urgenta prin care muta ICR de sub patronajul presedintelui Romaniei sub tutela Senatului.
Legea pe baza careia a functionat pina acum ICR nu-i oferea presedintelui tarii nici un instrument de intervenție. Mai exact, presedintele nu aviza proiectele Institutului si nici nu facea parte din Consiliul de administratie al Institutului. Odata cu trecerea ICR sub controlul Senatului exista toate premisele pentru politizarea acestei instituii al carei scop principal este sa „creasca” „vizibilitatea valorilor culturale românesti” in afara tarii.
Scriitori de prima mina precum Norman Manea, organizatii neguvernamentale influente, precum Pro Democratia sau Societatea Academica Romana si importanti lideri de opinie ii cer premierului Victor Ponta sa retraga ordonanta de urgenta. In acelasi timp beneficiari ai ICR, inclusiv din alte tabere politice, cum este Vasile Ernu, un scriitor de stinga, care semneaza „nascut in URSS”, militeaza pentru depolitizarea ICR si se asociaza „miscarii papioanelor”.
Aproape 1000 de intelectuali romani au semnat protestul intitulat „Care era urgenta ICR?”, aluzie la declaratiile zilnice ale premierului Victor Ponta despre urgenetele economice ale guvernului. De altfel, premierul roman a incercat sa glumeasca astazi la Viena unde era intr-o vizita oficiala, spunind ca el nu poarta papion si ca nu vrea sa-l demita pe Horia Roman Patapievici din fruntea ICR, desi noua ordonanta prevede reorganizarea Instiutului in urmatoarele doua saptamini.
Oricum, echipa de conducere a Institutului Cultural Roman nu va mai ramine in noile conditii legislative, care nu le garanteaza independenta politica. O intilnire programata pentru astazi intre conducerea ICR si sefii grupurilor parlamentare ale socialistilor si liberalilor nu a mai avut loc fiindca politicienii puterii nu au vrut sa poarte discutii de fata cu presa.
Intre timp marile agentii internationale de presa, publicatia franceza „Le Parisien” si cotidianul german „Frankfurter Allgemeine Zeitung" au relatat pe larg despre politizarea celei mai influente institutii culturale din Romania, cu ajutorul careia multi scriitori, actori si regizori au putut nu doar sa devina cunoscuti in afara tarii, dar si sa supravietuiasca in conditiile in care creatorii români nu pot trai din arta lor.
In aceasta privinta lucrurile au ramas la fel ca acum 100 de ani cind dramaturgul Ioan Luca Caragiale se plingea de „slaba si neregulata remuneratie”. Cu ajutorul ICR, insa, din 2006 pina acum in fiecare saptamina a fost publicata undeva in lume o carte scrisa de un autor roman: in total 329 de titluri romanesti in 24 de limbi.
Filosoful, Gabriel Liiceanu considera ca România exista in Europa, „pentru prima oara dupa 1990, gratie Institutului Cultural Roman, altfel decit prin cersetori, proxeneti si falsificatori de carduri bancare” si ca „noua guvernare a considerat ca aceasta stare de lucruri trebuie curmata urgent”. Daca pentru Gabriel Liiceanu acesta este doar inceputul rafuielii politice, pentru ICR ar putea fi sfirsitul unei epoci de independenţă şi libertate.
