În decembrie 2006, preşedintele român Traian Băsescu citea parlamentului concluziile raportului comisiei de istorici insarcinate cu cercetarea crimelor comunismului. Premierã istorică, Băsescu a condamnat atunci comunismul ca doctrină şi a cerut iertare victimelor in numele statului român. Raportul istoricilor definea regimul comunist ca pe un „regim totalitar si criminal, închis într-un ciclu al violentei“.
Tot în 2006, Consiliul Europei condamnase simbolic crimele comunismului.
Condamnarea comunismului nu trebuie însã confundatã cu legile lustratiei, care au fost în general emise, peste tot în Europa de est, fãrã o condamnare explicitã a ideologiei comuniste. În funcţionarea instituţiilor lustraţiei, ţările Europei Centrale şi de Est se pot împărţi între cele care au căutat să încheie în mod politic socotelile cu oamenii trecutului imediat după căderea comunismului, aducându-i pe aceştia în faţa tribunalelor şi împiedicându-i să mai ocupe funcţii publice - exemplul principal fiind aici Polonia -, şi ţări precum Cehia, care au căutat să arunce lumina asupra trecutului fără să implice justiţia sau ideologia.
In Cehia, de altfel, partidul comunist nici mãcar nu si-a schimbat numele pînã astãzi, cu toate cã a fost adoptata o lege a lustratiei. Cehia a preferat, în general, un demers nonjuridic, căutând mai degrabă să vindece rănile trecutului şi să împiedice în acelaşi timp repetarea lui mai degrabă decât să pedepsească şi să caute răzbunare.
Pe de altã parte, demersul riguros-legalist adoptat în Cehia contrastează total cu cel aplicat sistematic în Germania, prima ţară care a permis accesul la arhivele securităţii, STASI, încă din 1992, si care a actionat foarte sever in majoritatea cazurilor tratate.
Nici Germania, însã, si nicio altã ţarã, cu exceptia partialã a Letoniei, nu a aplicat o condamnare solemnã a comunismului, asa cum au fãcut-o România si Moldova. In general, s-a perpetuat pînã azi ideea -parte din mentalitatea colectivã, în special cea a occidentalilor- ca nu pot fi puse pe acelasi plan comunismul si nazismul. Primul l-a învins pe cel de-al doilea luptînd de partea binelui. Daca nazismul e un curent criminal, comunismul în schimb este doar un experiment istoric umanist care a esuat... sau asa se repeta pînã acum, din inertie.
------------------------------------------------------
După ce elitele politice din R.Moldova cu veleităţi democratice au ratat mai multe şanse de a se ralia la vocile legislatorilor europeni actualei coaliţii de guvernare i-a trebuit ceva vreme pentru coagularea voinţei politice. După apropae doi ani de rodaj pe o serie de subiecte divergente legislatorii majoritari au dat curs concluziilor şi recomandărilor formulate de comisia academică de studiere a crimelor comuniste, zisa comisie Cojocaru, creată de liberalul Mihai Ghimpu pe când exercita funcţia de şef de stat ad interim. Întrebat de Europa Liberă de ce alianţa a avut nevoie de doi ani de gândire pentru o astfel de decizie, premierul Vlad Filat ne-a spus:
„Încercaţi să vedeţi partea pozitivă. S-a ajuns în Republica Moldova să existe suficientă voinţă politică pentru asta”.
Dacă ne reamintim că atunci când alianţa ezita să dea curs iniţiativei liberalilor era ajun de campanie pentru un nou scrutin anticipat ce urma să se producă urmare a nealegerii preşedintelui, răspunsul premierului poate însemna şi că nu atât anticomunismul împărtăşit de liderii alianţei de guvernare, cât oportunitatea politică a momentului i-a făcut pe aceştia în sfârşit să condamne acel regim şi acele crime. Lucru pe care de altfel îl şi observa un cunoscut editorialist de la Chişinău într-un articol publicat imediat după verdictul parlamentului. Dar iată care este miza politică a acestei decizii la părerea sociologului Ion Jigău, director al unei case de sondaje de la Chişinău:
„Este o pregătire de campanie electorală. Multă lume simplă nu prea ştie să aleagă siglele, iar secera şi ciocanul era ceva cunoscut. E greu de estimat câţi vor fi cei care vor pleca, dar PCRM cu siguranţă pierde din fideli în urma acestei decizii. Comuniştii îşi păstrează denumirea, dar pierd sigla şi aceasta este o lovitură de imagine pentru ei.”
Observatorii care stăruie asupra mizei exclusiv politice sau polittehnologice a acestei condamnări subliniază că alianţa e evitat să voteze şi condamnarea fermă a persoanelor care au participat la comiterea crimelor comuniste. O prevedere în acest sens, existentă în proiectul iniţial, a fost exclusă în timpul dezbaterilor parlamentare, iar asta ar putea însemna, la părerea observatorilor, că politicienii nu vor merge mai departe, aşa cum a procedat de exemplu România, care a adoptat şi legea lustraţiei după condamnarea comunismului din perioada sovietică. Se poate conchide că singurul lucru care i-a interesat pe politicieni a fost să-i lipsească de sigla mult-cunoscută pe oponenţii lor comunişti, încă foarte populari la electorat, şi acest lucru îl observa fostul comunist Igor Dodon, liderul unui partid care mizează mult pe atragerea electoratului PCRM:
„Eu cred că minim 5-10 la sută votează pentru seceră şi ciocan inconştient. Evident că dacă această decizie va rămâne în vigoare până la viitoarea campanie, aceasta va afecta PCRM-ul. Chiar dacă ne avantajează, eu cred că nu e cea mai bună metodă de luptă politică.”
Iată însă o replică sonorizată la Europa Liberă de liberalul Valeriu Munteanu:
„Cetăţeanul trebuie învăţat să voteze pentru principii, valori, obiectivele unui partid şi nu pentru nişte simboluri pe care parazitează anumite forţe politice. Desigur că comuniştii vor trebui să depună de acum încolo un efort intelectual mult mai mare pentru a convinge electoratul să-i voteze.”
Tot în 2006, Consiliul Europei condamnase simbolic crimele comunismului.
Condamnarea comunismului nu trebuie însã confundatã cu legile lustratiei, care au fost în general emise, peste tot în Europa de est, fãrã o condamnare explicitã a ideologiei comuniste. În funcţionarea instituţiilor lustraţiei, ţările Europei Centrale şi de Est se pot împărţi între cele care au căutat să încheie în mod politic socotelile cu oamenii trecutului imediat după căderea comunismului, aducându-i pe aceştia în faţa tribunalelor şi împiedicându-i să mai ocupe funcţii publice - exemplul principal fiind aici Polonia -, şi ţări precum Cehia, care au căutat să arunce lumina asupra trecutului fără să implice justiţia sau ideologia.
In Cehia, de altfel, partidul comunist nici mãcar nu si-a schimbat numele pînã astãzi, cu toate cã a fost adoptata o lege a lustratiei. Cehia a preferat, în general, un demers nonjuridic, căutând mai degrabă să vindece rănile trecutului şi să împiedice în acelaşi timp repetarea lui mai degrabă decât să pedepsească şi să caute răzbunare.
Pe de altã parte, demersul riguros-legalist adoptat în Cehia contrastează total cu cel aplicat sistematic în Germania, prima ţară care a permis accesul la arhivele securităţii, STASI, încă din 1992, si care a actionat foarte sever in majoritatea cazurilor tratate.
Nici Germania, însã, si nicio altã ţarã, cu exceptia partialã a Letoniei, nu a aplicat o condamnare solemnã a comunismului, asa cum au fãcut-o România si Moldova. In general, s-a perpetuat pînã azi ideea -parte din mentalitatea colectivã, în special cea a occidentalilor- ca nu pot fi puse pe acelasi plan comunismul si nazismul. Primul l-a învins pe cel de-al doilea luptînd de partea binelui. Daca nazismul e un curent criminal, comunismul în schimb este doar un experiment istoric umanist care a esuat... sau asa se repeta pînã acum, din inertie.
------------------------------------------------------
După ce elitele politice din R.Moldova cu veleităţi democratice au ratat mai multe şanse de a se ralia la vocile legislatorilor europeni actualei coaliţii de guvernare i-a trebuit ceva vreme pentru coagularea voinţei politice. După apropae doi ani de rodaj pe o serie de subiecte divergente legislatorii majoritari au dat curs concluziilor şi recomandărilor formulate de comisia academică de studiere a crimelor comuniste, zisa comisie Cojocaru, creată de liberalul Mihai Ghimpu pe când exercita funcţia de şef de stat ad interim. Întrebat de Europa Liberă de ce alianţa a avut nevoie de doi ani de gândire pentru o astfel de decizie, premierul Vlad Filat ne-a spus:
„Încercaţi să vedeţi partea pozitivă. S-a ajuns în Republica Moldova să existe suficientă voinţă politică pentru asta”.
Dacă ne reamintim că atunci când alianţa ezita să dea curs iniţiativei liberalilor era ajun de campanie pentru un nou scrutin anticipat ce urma să se producă urmare a nealegerii preşedintelui, răspunsul premierului poate însemna şi că nu atât anticomunismul împărtăşit de liderii alianţei de guvernare, cât oportunitatea politică a momentului i-a făcut pe aceştia în sfârşit să condamne acel regim şi acele crime. Lucru pe care de altfel îl şi observa un cunoscut editorialist de la Chişinău într-un articol publicat imediat după verdictul parlamentului. Dar iată care este miza politică a acestei decizii la părerea sociologului Ion Jigău, director al unei case de sondaje de la Chişinău:
„Este o pregătire de campanie electorală. Multă lume simplă nu prea ştie să aleagă siglele, iar secera şi ciocanul era ceva cunoscut. E greu de estimat câţi vor fi cei care vor pleca, dar PCRM cu siguranţă pierde din fideli în urma acestei decizii. Comuniştii îşi păstrează denumirea, dar pierd sigla şi aceasta este o lovitură de imagine pentru ei.”
Observatorii care stăruie asupra mizei exclusiv politice sau polittehnologice a acestei condamnări subliniază că alianţa e evitat să voteze şi condamnarea fermă a persoanelor care au participat la comiterea crimelor comuniste. O prevedere în acest sens, existentă în proiectul iniţial, a fost exclusă în timpul dezbaterilor parlamentare, iar asta ar putea însemna, la părerea observatorilor, că politicienii nu vor merge mai departe, aşa cum a procedat de exemplu România, care a adoptat şi legea lustraţiei după condamnarea comunismului din perioada sovietică. Se poate conchide că singurul lucru care i-a interesat pe politicieni a fost să-i lipsească de sigla mult-cunoscută pe oponenţii lor comunişti, încă foarte populari la electorat, şi acest lucru îl observa fostul comunist Igor Dodon, liderul unui partid care mizează mult pe atragerea electoratului PCRM:
„Eu cred că minim 5-10 la sută votează pentru seceră şi ciocan inconştient. Evident că dacă această decizie va rămâne în vigoare până la viitoarea campanie, aceasta va afecta PCRM-ul. Chiar dacă ne avantajează, eu cred că nu e cea mai bună metodă de luptă politică.”
Iată însă o replică sonorizată la Europa Liberă de liberalul Valeriu Munteanu:
„Cetăţeanul trebuie învăţat să voteze pentru principii, valori, obiectivele unui partid şi nu pentru nişte simboluri pe care parazitează anumite forţe politice. Desigur că comuniştii vor trebui să depună de acum încolo un efort intelectual mult mai mare pentru a convinge electoratul să-i voteze.”
