Înaintea vizitei cancelarului Germaniei, Angela Merkel, în Republica Moldova, Platforma „Acţiunea 2012” din care fac parte organizaţii pro-româneşti, au dezbătut la Chişinău un posibil model de unire a Republicii Moldova cu România, după exemplul german de reunificare. Detalii are Diana Răileanu.
Din momentul cînd s-a anunţat vizita Angelei Merkel, presa de la Chişinău a fost invadată de opinii şi previziuni privind posibila iniţiativă germană de federalizare a Republicii Moldova ca un remediu pentru criza transnistreană. „Acţiunea 2012” vrea să schimbe macazul şi propune, Germaniei întîi de toate, să susţină o altă iniţiativă de reunificare, a Republicii Moldova cu România. În opinia preşedintelui executiv al Fundaţiei naţionale „Românii de pretutindeni” de la Bucureşti, cancelarul german ar fi cea mai în măsură să fie părtaşă a reunificării după modelul pus în aplicare cu mai bune de două decenii în urmă:
„Dacă Germania a reuşit într-un an de zile să introducă în Uniunea Europeană circa 16 milioane de est-germani, nu înţelegem de ce 4 milioane de locuitori ai Republicii Moldova ar trebui să stea în afara Uniunii Europene cînd ar putea la fel de rapid să fie integraţi în UE prin unirea cu România.”
Cu titlu de suport pentru ideea promovată, reprezentantul Fundaţiei naţionale „Românii de pretutindeni” a prezentat rezultatele unui sondaj realizat de către Centrul român pentru Studii şi Strategii. Potrivit studiului, peste 87 la sută dintre români şi-ar dori unirea cu Republica Moldova. Dorinţa cetăţenilor României pentru reunificarea celor două state este prea puţin, este de părere directorul Centrului European pentru Studii în probleme etnice al Academiei Române, Radu Baltasiu, amintind că în 1990, Germania a avut susţinerea internaţională pentru a înfăptui reunificarea:
„Unificarea Germaniei a fost posibilă numai pentru că marile puteri occidentale au fost convinse că acest fapt nu este un pericol la adresa stabilităţii Europei, dimpotrivă. Aşa trebuie gândită şi chestiunea de aici. Unificarea dintre cele două maluri ale Prutului este un proces obligatoriu aici, la marginile NATO, pentru că altfel NATO nu va ieşi decît slăbit şi dacă NATO va ieşi slăbit, însăşi Germania va avea mari probleme.”
În opinia fostului preşedinte al Parlamentului de al Chişinău, Alexandru Moşanu, discuţiile despre unirea Republicii Moldova cu România ar trebuie să pună pe gânduri guvernarea de la Chişinău. În primul rînd, pentru că acestea demonstrează că promotorii ideii nu mai văd nicio speranţă pentru dezvoltarea Republicii Moldova şi nici nu mai cred în schimbarea promisă de autorităţi. Alexandru Moşanu găseşte însă nepotrivit modelul german de reunificare a ţării pentru Republica Moldova:
„Modelul german a fost bun pentru o anumită perioadă, pentru un anumit popor şi pentru o anumită Europă şi altă conjunctură internaţională. Acum eu cred că nu putem, ar fi foarte bine, dar nu putem să ne orientăm spre acest model. Asta trebuie să înţeleagă toţi acei care stau în fruntea ţării şi îţi asumă răspunderea pentru viitorul acestui stat – Republica Moldova.”
Cît de fezabilă ar putea fi pledoaria unioniştilor, care, judecînd după recentele confruntări de la Bălţi, reuşesc să mobilizeze nu doar adepţii, dar şi adversarii. Mai mulţi comentatori sînt înclinaţi să creadă că acreditarea în spaţiul mediatic, cu voce tot mai sigură, a opţiunii politice pentru unirea Republicii Moldova cu România, oricum va avea efecte benefice, pentru că îi vor determina pe toţi participanţii la polemici să apeleze la argumentele de profunzime, după ce le vor epuiza pe cele spectaculoase.
