Criza politică din România cauzată de suspendarea președintelui Traian Băsescu și tentativa eșuată de a-l demite prin referendum a pus în lumină fragilitatea instituțiilor statului de drept, semnalată de Comisia Europeană, țări membre ale Uniunii Europene și Statele Unite. Dar cum ar putea ieși statul de drept din această criză: mai puternic, sau dimpotrivă?
Dupa aproape doua luni de asediu, cit a trecut de la suspendarea lui Traian Basescu, institutiile vitale ale statului de drept, cele care apartin Justitiei, par sa fi triumfat în faţa incercarilor de destabilizare venite dinspre Legislativ si Executiv. Reformarea acestui domeniu extrem de sensibil a avut loc in ultimii opt ani cu sincope, prin opozitii serioase ale gruparilor conservatoare din sistem, care au putut fi neutralizate doar cu ajutorul Comisiei Europene, care monitorizeaza Justiţia româneasca, încă dinaintea aderării. Virful de lance al reformei a fost procuratura anticoruptie, o institutie proiectata de fostul ministru Monica Macovei pentru a stopa traditionala coruptie din rindul politicienilor, care nu se mai face acum cu naturaletea traficului de influenta de acum citiva ani.
Statul de drept inseamna, simplificind lucrurile, domnia legii pentru prezervarea drepturilor si libertatilor individuale si porneste de la premisa ca exista un echilibru intre stat, adica puterea dominatoare si drept, adica forta de ordonare si frinare a abuzurilor. In România excesele celor doua puteri, Executiva si Legislativa, care au incercat sa-l demita pe Traian Basescu au fost limitate de puterea Judecatoreasca in mai multe feluri: in primul rind Curtea Constitutionala nu a acceptat argumentele celor aflati la putere de a judeca datele Referendumului prin omiterea pragului de prezenta sau prin schimbarea listelor electorale post factum, in al doilea rind Parchetul General a inceput imediat dupa scrutinul care viza demiterea presedintelui român o ampla ancheta privind neregulile la vot, iar in al treilea rind procurorii anticoruptie au deschis dosare pe numele unor politicieni care au vrut sa modifice scorul real de 46,2 la suta cit a fost prezenta la vot anuntata de Biroul Electoral Central. Daca la Referendumul pentru demiterea lui Basescu ar fi venit mai mult de 50 la suta din electorat, atunci preşedintele ar fi fost nevoit sa plece acasa.
Asadar in ciuda faptului ca Guvernul prin ministerele Administratiei si Internelor ar fi vrut sa schimbe listele de vot, Parchetul General a reusit sa blocheze aceasta tentativă punind sub acuzatie mai multi demnitari, care potrivit unor stenograme au primit astfel de recomandari de la sefii lor de partid. Mai mult decit atit, din inregistrarile facute la cererea procurilor s-a remarcat o persoana, probabil din rindurile liberarilor, care-l sfatuia pe fostul ministru al Administraţiei, citez: „sa iesim din acest grup infractional”.
Statul de drept, desi fragilizat de actiunile liberalilor si socialistilor români, care au mers pina acolo incit au modificat Legea de fucntionare a Curtii Constitutionale prin Ordonanta de Urgenta, a rezistat totusi acestor violari cu sprijinul permanent al cancelarilor occidentale. Foaia de parcurs primita de premierul Victor Ponta direct de la seful Comsiei Europene i-a oblicat pe cei aflati la putere in România sa nu forteze baierele constitutionale si sa nu schimbe nimic din arhitectura juridica pina la finalizarea crizei.
Multi procurori si judecatori s-au simtit astfel incurajaţi de partenerii europeni sa ramina pe baricade pentru a apara statul de drept pus in pericol de puterea formata din socialisti si liberali.
Nu putem vorbi in România de echilibrul care caracterizeaza vechile democratii, dar definitia statului de drept data de un cunoscut teoretician francez, Leon Duguit, poate fi valabila si la Bucureşti: „dreptul fara forta este neputincios, dar forta fara drept este o barbarie”. Puterea si Justitia s-au asezat intr-o balanta instabila in criza politica din România, dar chiar daca a fost la limita, echilibrul a functionat, iar excesele au fost in cele din urma oprite.
