Greu, e foarte greu să supravieţuieşti în ţara tranziţiei eterne. Puţine sînt domeniile care îţi pot oferi un trai decent. Dacă nu eşti politician, funcţionar, om de afaceri sau jurist, viaţa te poate frînge în doi timp şi trei mişcări. De aceea, mulţi dintre concetăţenii noştri au prins gustul mişmaşului, chilipirului, speculei.
O tagmă aparte plămădită de anii neguroşi ai tranziţiei e cea a aşa-numiţilor INTERMEDIARI. Filosofia acestor flăcăi descurcăreţi ai timpurilor noastre e simplă ca ecuaţia elementară. Nu e nevoie să produci ceva, să munceşti ca miticul Sisif, să plăteşti impozite ca un nătăfleţ. E suficient să te foloseşti de degringolada socială şi să cumperi cu toptanul de la nişte amărîţi de ţărani, bunăoară, marfa agricolă pe care să o revinzi apoi la un preţ mult mai mare. Şi aşa huzureşti pe spinarea celor care nu au nici timp, nici dorinţă să-şi vîndă produsele. Iar cei care se împotrivesc să-ţi dea produsele la un preţ mic pot fi eliminaţi de pe piaţă, izolaţi sau chiar intimidaţi.
Fireşte, dacă ne gîndim mai bine, e complicată şi meseria asta de intermediar. Ea presupune multă dexteritate. Nu poţi cumpăra produsele dacă nu ai în prealabil o înţelegere cu vînzătorii din pieţe cărora le livrezi produsul. Trebuie de asemenea mereu să fii gata să-i dai un bacşiş vreunui poliţist mai cîrcotaş.
Haosul din oraş, comerţul fără frontiere pe străzile capitalei e ca un fel de mană cerească pentru intermediari. Ţăranii speriaţi şi grăbiţi care vînd în stradă sînt victimele lor preferate. Anume lor, intermediarilor, nu le convine crearea unor pieţe în care producătorii autohtoni să vîndă nestingheriţi de nimeni.
O gospodină, care vinde de multă vreme în stradă, mi-a spus iată ce. Carnea de porc pe care o vinde ea ajunge în halele unei pieţe. Şi acolo, în hală, carnea ei e mai scumpă cu 30-40 de lei. Iar mulţi dintre orăşenii pretenţioşi care o evită în stradă, cumpără din hala pieţei chiar carnea pe care o produce ea.
Un fel de intermediari sînt şi băieţii care vînd acum bilete pentru meciul Moldova-Anglia la un preţ astronomic.
Aud ani de zile, voci plîngăcioase, care vorbesc despre atotputernicia intermediarilor. Aud ani de zile voci care susţin că produsele nu ar fi atît de scumpe, dacă ar fi învinşi intermediarii. E un fel de scenariu care îmi aminteşte de zicala: Cîinii latră, caravana trece! Ai noştri intermediari nici nu bagă în seamă vocile astea plîngăcioase.
