Cultură și politică culturală în țările române și Germania

Veștile care sosesc din Moldova despre soarta artiștilor și a culturii în general - departe de a fi o prioritate în acțiunea guvernului de educație și de promovare -, despre muzicieni, așa cum o afirma Svetlana Bivol, directoarea Filarmonicii într-un interviu cu Europa Liberă, despre soarta actorilor în vîrstă, cum o dădeau de înțeles zilele acestea editorii de carte nemulțumiți de vînzările în scădere, cum o lasă să se întrevadă diverse apeluri ce aduc în discuție distrugerile de monumente istorice, sînt îngrijorătoare.

Lucrurile nu stau mult mai bine nici în România, cum o arată soarta ICR-lui și programele noilor oameni puși la cîrmă de USL, cum o arată desființarea prin „ordin” a TVR Cultural sau, prin extensie, sărbătorirea lui Celibidache în... Bulgaria, la Stara Zagora, care oferă posibilități mai atrăgătoare decît țara sa natală ș.a.m.d.

Absența cvasi totală sau retragerea statului din sfera de acțiune culturală, nu poate fi compensată, așa cum se petrece în multe țări din Occident, printr-o intervenție a sferei private. Prea puțini dintre noii îmbogățiți ai zilei au cultura și deschiderea necesară pentru un asemenea gest, după cum prea puține sînt inițiativele care să nu fie, într-un fel sau altul, sufocate de invidie, nepricepere, concurență neloaială, și gîndul te duce la soarta Festivalului Celibidache 100...

Cum stau lucrurile prin alte părți am constatat-o într-o discuție cu directorul și fondatorul unei Academii muzicale, înființată în 1994, și care a devenit pe parcursul a aproape 20 de ani un soi de Mecca a instrumentiștilor de coarde și capitală a muzicii, la Kronberg, o localitate din apropierea Frankfurtului. Intr-un interviu acordat cu amabilitate postului nostru de radio, Raimund Trenkler, directorul artistic și sufletul acestui focar cultural, îmi explica simplu:

Raimund Trenkler: „Academia Kronberg este o instituție menită să sprijine artiști cu educație superioară și extrem de talentați din sfera instrumentelor de coarde. [...] In Germania sîntem singura instituție privată de nivel universitar în sfera muzicală. Am avut însă șansa de a organiza acest curs special structurat pentru talente excepționale, în strînsă cooperare cu Universitatea de Arte din Frankfurt.” [...]

„Întreaga noastră activitate se bazează pe Fundația academică pe care am creat-o [în 1994], fiind o instituție recunoscută pe plan internațional. Ne-am dezvoltat formînd Asociații ale „Prietenilor Academiei Kronberg”, în Statele Unite, la New York, și în Asia, în special la Seul. La ora actuală ceea ce numim market nu mai poate fi gîndit doar la nivel național. Este o condiție pentru a ne atinge obiectivul ca această instituție să rămînă în istorie, pentru totdeuna. Este misiunea pe care mi-am asumat-o și pe care vreau să o transmit apoi generației viitoare.”

Raimund Trenkler, de formație violoncelist, educat la Basel, Berlin și Londra, a fost cel care a luat inițiativa de a clădi o asemenea instituție privată, extrem de eficientă, astăzi bucurîndu-se de prestigiu și autoritate la nivel mondial. A fost nevoie să cîștige „încrederea unor mari artiști, cum au fost Mstislav Rostropovici, care s-a simțit ca acasă și a instituit aici Fundația Rostropovici, ca [altistul] Yuri Bashmet, care a procedat la fel, sau asemenea violonistului Gidon Kremer care și-a mutat sediul Fundației sale de la Hamburg aici, la Kronberg.”

A fost nevoie, adăuga directorul artistic al Academiei, să cîștige și încrederea unor donatori privați deoarece:

Raimund Trenkler: „Orașul ne acordă o contribuție, la fel ca și statul, dar ea este mai curînd insignifiantă dacă o compari cu suma importantă de care avem nevoie. Contribuția este de mai puțin de 3%. Fondurile esențiale provin din surse private, persoane individuale, de la cercul nostru de „Prieteni ai Academiei Kronberg”, care numără 1200 de oameni, iar printre ei sînt persoane aflate alături de noi de aproape 20 de ani. Faptul clădește o încredere reciprocă; ei pot vedea cu ochii lor rezultatele practice ale utilizării fondurilor donate și să se simtă confortați în ce privește viitorul Academiei. Prima nevoie este să clădești încrederea, printr-o muncă onestă, cinstită, crezînd în ceea ce faci...”

Kronberg organizează la fiecare doi ani un Festival impresionant al violoncelului, dar - îmi spunea Raimund Trenkler -, „în esență rămînem o instituție de învățămînt. Din această perspectivă am publicat mai multe cărți, DVD-uri și CD-uri. Cred că este extrem de important să ai o asemenea bază atunci cînd lucrezi cu tineri studenți. In așa fel încît ei să poată să și citească, să se documenteze, nu doar să cînte, fără nici o idee despre trecut. Numai înțelegînd evoluțiile din trecut poți fi ghidat să pășești pe o cale bună în viitor... [...]

Avem și o cantitate mare de material filmat, iar o parte l-am publicat. Imagini de la sesiuni de masterclass, din cele ale lui Bernard Greenhouse, Rostropovici, Janos Starker, Yuri Bashmet, Gidon Kremer, Boris Pergameșcikov ș.a.m.d.”

Iar interlocutorul meu încheia:

Raimund Trenkler: „Am convingerea că la Kronberg tinerii pot resimți nu numai sprijinul unui sistem educativ, dar și să se simtă cumva acasă, fiind nu numai artiști, dar și ființe umane. Urmăm în această privință gîndirea și îndemnurile lui Pablo Casals, iar Academia Kronberg a fost fundată în ziua aniversării a 20 de ani de la moartea lui.

Mesajul lui, anume că arta și umanitatea sînt indivizibile, este ceea ce am avut și avem permanent în gîndirea noastră.”