Ororile vin, mai nou, cu cele mai bune recomandări. De pildă, o persoană care a murit va fi considerată gata să îşi doneze organele, dacă nu a semnat, pe cînd trăia, că nu vrea aşa ceva. Încă o dată, pentru că nu e nici simplu, nici normal. Cineva moare. Pe timpul vieţii n-a vrut, sau n-a ştiut sau nu s-a grăbit să scrie într-un formular: nu vreau să îmi donez organele după ce mor. Şi, findcă n-a făcut asta, legea spune că medicii pot considera că e de acord să i se recolteze post-mortem organele.
Legea e, deocamdată, votată doar în Ţara Galilor. Dar uşa s-a deschis. Legiuitorii au explicat că e mare nevoie de organe, fără de care mor mulţi bolnavi care au nevoie de transplant. Adevărat dar la fel de adevărat e că legile trebuie să fie normale. Adică să respecte bunul simţ.
Legea galeză seamănă cu un şiretlic. Profită de un lucru pe care nu l-ai făcut în timpul vieţii pentru a-ţi face ceva cînd nu mai ai cum să te opui. Legea miroase a abuz şi aduce mult cu omisiunea de denunţ de pe vremea comuniştilor cînd puteai fi arestat pentru că n-ai denunţat pe cineva.
Pe această linie, va trebui curînd să ne păzim de toate lucruile pe care n-am ştiut că trebuie să le facem sau pe care le-am amînat. Şi asta pentru că există minţi care o iau razna. Sigur, nu asta e noutatea. Noutatea e că minţile care o iau razna fac, tot mai des, legea.
