Aşadar, Ministerul Muncii de la Chişinău a declarat deunăzi că bugetul de stat a fost prejudiciat cu 9 milioane lei. De ce? Pentru că mai mulţi reprezentanţi ai poporului au primit ajutoare sociale cu acte false. Avem de-a face cu o fraudă ordinară ai cărei complici sînt şi unii asistenţi sociali, angajaţi ai primăriilor şi ai direcţiilor de asistenţă socială. Ca să obţină ajutorul social, concetăţenii noştri recurgeau la minciună şi mistificare.
Povestea asta, ca şi istoria cu salariile în plic, ne arată o faţetă hidoasă a realităţii: moldovenii simpli consideră şi azi, ca şi pe vremuri, că statul e o structură cu care nu au nimic de-a face, o structură care merită jecmănită atunci cînd se iveşte prilejul. Va amintiţi de poezioara asta: „La colhoz, pe dealul mare, cine fură, acela are”? Acum s-ar putea să fie şi mai rău. Între individ şi maşinăria statală se cască o prăpastie uriaşă. Iar şi mai grav e că ilegalitatea sus-pomenită s-a făcut cu largul concurs al oamenilor plătiţi de stat.
Mare mi-a fost mirarea să aflu, din reportajul colegei mele, Tamara Grejdeanu, următorul fapt. Vasăzică, ministra muncii spune că dosarele cu încălcările consemnate au fost transmise Procuraturii Generale, pe cînd reprezentanţii Procuraturii zic că nu au primit aceste dosare. Ce s-a întîmplat cu ele? Sau drumul pînă la Procuratură e lung ca traseul Paris-Dakar?
Să se pare că la pedepse şi la concedieri răsunătoare nici nu e cazul să ne aşteptăm. Căci, iată, şeful inspecţiei sociale spune că pedepsele nu vor rezolva problema întrucît localităţile nu au specialişti bine pregătiţi. Tristă situaţie. Lucrăm cu cei pe care îi avem, iar cei pe care îi avem sînt departe de perfecţiune. Unde mai pui că şi viaţa e dificilă în cea mai săracă ţară din Europa.
Mă întreb acum dacă aceste 9 milioane pot fi recuperate de bugetul de stat. O parte din banii aceştia au fost deja returnaţi statului. Dar va fi oare recuperată toată suma? E greu de spus, căci asta ar presupune un soi de efort colosal. Dacă însă toţi banii for fi întorşi statului, vom avea un motiv să sperăm. Să sperăm că pot veni zile mai bune...
