Apropierea Moldovei de Uniunea Europeană generează nu doar efecte pozitive, ci – ca orice proces de schimbare – provoacă și tensiuni, tentații separatiste alimentate din exterior. Rusia subvenționează masiv regimul de la Tiraspol. Sporadic, și la Kiev răsună voci revanșarde. Zilele trecute, Eduard Leonov, deputat în Rada Supremă din partea Partidului Naţionalist ucrainean „Svoboda”, declara că în cazul unirii Republicii Moldova cu România, Ucraina ar trebui să anexeze Transnistria, întrucât, după opinia politicianului ucrainean, aceasta a făcut parte din Ucraina. Chiar dacă, oficial, Kievul susține integritatea teritorială a Republicii Moldova, asemenea declarații nu au cum să nu trezească îngrijorări la Chișinău și în capitalele europene, cele care vor evalua în curând gradul de adecvare a Ucrainei la standardele occidentale.
Bașcanul Formuzal are și el un discurs sinuos. Ba face declarații de sfidare a autorităților centrale, ba vorbește despre dorința poporului găgăuz de a continua alături de Moldova. Mai nou, dl Formuzal s-a supărat pe analiștii de la Chișinău, care, în opinia sa, nu manifestă suficient respect pentru autonomia găgăuzilor și astfel alimentează tendințele extremiste. Evident, bașcanul își are propriile reglări de conturi la Comrat și încearcă să-și vândă scump pielea la Chișinău, unde este membru din oficiu al Guvernului. Din aceleași motive, nu ezită să-și afișeze bunele relații cu Moscova, să se prezinte ca protejat al patriarhului Kirill.
Enclava găgăuză s-a remarcat mereu printr-o serie de particularități originale. Preferă să vorbească mai degrabă rusa decât limba maternă, simpatizează, mai pe față sau în surdină, cu cei de la Tiraspol, participă la evenimente comune, pretinde la un statut similar cu Transnistria în cadrul unui eventual stat cu Moldova.
Cum gestionează Chișinăul această situație? Destul de defectuos. E nevoie de mai mult dialog. Integrarea europeană nu e un proiect doar în beneficiul populației românofone, ea îi vizează pe toți cetățenii Republicii Moldova. Liderii găgăuzi ar trebui să înțeleagă un adevăr: a miza azi pe propagandă antiromânească, pe sloganuri staliniste, pe fobii, te descalifică moral și politic. Conducătorii au obligația să nu mintă, să nu-și isterizeze poporul. Europa înseamnă drepturi și șanse de dezvoltare pentru orice comunitate, inclusiv pentru minoritățile naționale. Liderii găgăuzi știu asta, dar uită. Sau se prefac că nu știu.
De aceea, pledând pentru apropiere, e legitim să ne întrebăm: poți avea un dialog constructiv și logic cu cineva despre care bănuiești că este influențat din afară, că acționează în virtutea unei afilieri ilegale? Pentru că oricâte argumente vei invoca – politice, juridice și de bun-simț –, dacă ele se vor izbi de o agendă ascunsă, contrară intereselor naționale ale Republicii Moldova, va fi un timp pierdut. Separatismul nu e o chestiune doar de prejudecăți și lipsă de comunicare, ci și o problemă de siguranță națională.
