Cu două săptămâni înaintea începerii noului an școlar, cadrele didactice din Chișinău s-au întâlnit cu reprezentanții guvernului. Prezentă la dezbatere, ministrul educației Maia Sandu a spus printre altele că în câțiva ani în Moldova dascălii vor trebui să aibe cunoștințe solide de computer, pentru că sistemul de educație va intra în faza digitală. Detalii are Alla Ceapai.
În următorii șapte ani autorităţile moldovene au de gând să obțină trecerea treptată la educaţia digitală, astfel încât utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de studiu va constitui unul dintre criteriile de evaluare a cadrelor didactice.
Educaţia computerizată, cunoscută sub numele de unu la unu, un copil, un calculator, este pusă în practică în zeci de țări şi a demonstrat sporirea interesului, dar şi a reuşitelor copiilor. Modelul urmează a fi testat timp de trei ani şi în câteva din şcolile din Moldova a menţionat ministra Maia Sandu:
„Timp de trei ani 1500 de elevi şi profesorii acestora vor utiliza calculatoarele în procesul de învăţare primind câte un laptop, dar şi conţinuturi educaţionale electronice.”
Deocamdată, elevii au posibilitatea să utilizeze calculatorul doar la orele de informatică. Iar profesorii care îşi propun să facă ore mai atractive şi interactive, de cele mai dese ori, vin cu laptopul de acasă, îmi spune profesoara de istorie la liceul Gheorghe Asachi, Lucia Argint:
„În fiecare zi, neavând proiector, arătam la ecranul laptopului acele proiecte şi prezentări punând un scaun pe masa profesorului astfel încât să vadă şi copiii din ultimele bănci. Fireşte dacă aş fi avut o tablă interactivă şi un ecran presupun că ar fi mai bună calitatea lecţiilor predate de mine.”
Înlocuirea catalogului tradiţional cu cel electronic este un prim şi cel mai simplu pas în trecerea la educaţia computerizată. Cu toate acestea, din 151 de instituţii de învățământ preşcolar din capitală, doar 25 au cataloage electronice. Şefa direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a municipalităţii Tatiana Tverdohleb spune că deocamdată lipseşte o strategie centralizată, care ar impune toate şcolile să utilizeze acest mecanism, care, la părerea sa, are multe beneficii:
„În primul rând informarea părintelui oriunde nu ar fi el despre starea de lucruri la şcoală, temele pentru acasă, notele şi atunci dispare problema că părintele nu a fost la curent, nu ştie ce note a primit copilul, cum a învăţat. Al doilea moment, cred eu, poate ar fi şi responsabilizarea copiilor. Plus la asta informatizarea cadrelor didactice de a lucra la tehnologii informaţionale, cu registre electronice în care să fie introduse notele, temele de acasă.”
Eleonora Goncear directoarea liceului Iulia Haşdeu una din instituţiile care a înlocuit catalogul tradiţional cu cel electronic spune că s-a ciocnit cu o atitudine reticentă atât din partea profesorilor vârstnici, cât şi din partea părinţilor când au introdus această inovaţie:
„Pe parcurs nu prea multă lume a vizualizat permanent site-ul pentru a afla rezultatele copilului.”
Chiar dacă practica internaţională demonstrează că utilizarea tehnologiilor informaţionale şi a internetului în procesul educaţional sporeşte reuşita elevilor, o bună parte din profesorii cu care am reuşit să discut tratează cu suspiciune obiectivul strategic anunțat de ministerul educației. Ceea ce înseamnă că noul val de reformă în învățământ va avea de înfruntat aceleași zăgazuri .
