Europa Liberă: Să vorbim despre mesajele pe care l-e transmis Patriarhul Chiril enoriaşilor. Ce trebuie să înţeleagă societatea moldavă după vizita făcută de patriarhul Chiril în Republica Moldova pe un mal pe celălalt al Nistrului? E întrebarea cu care începe dialogul dintre Valentina Ursu și istoricul și academicianul Andrei Eșanu.
Andrei Eşanu: „În linii mari, parcă ar fi chemat la pace, la înţelegere, la convieţuire paşnică, la unitate, la multe alte lucruri din aceeaşi serie, ca să spun aşa.”
Europa Liberă: Dar a spus unitate în spaţiul ortodoxiei ruse.
Andrei Eşanu: „Ar fi trebuit poate mai mult să accentueze unitatea Republicii Moldova care, de douăzeci şi ceva de ani, e ruptă în două. Iată cu ce mesaj s-a dus la Tiraspol? Ce a vrut să transmită? Să îi încurajeze pe cei de la Tiraspol, autorităţile de la Tiraspol? Stau şi mă gândesc.”
Europa Liberă: Şi ce răspuns aveţi la aceste întrebări?
Andrei Eşanu: „Aş fi vrut ca Patriarhul să-i cheme pe cei de la Tiraspol să depăşească toate dificultăţile acestea care au apărut şi totuşi să meargă la unire, la reîntregirea Republicii Moldova, fiindcă sîntem o ţară şi am fost o ţară, şi aşa trebuie să fim. La aceasta trebuie să cheme, de fapt, un ierarh de talia şi înălţimea patriarhului.”
Europa Liberă: Din observaţiile dumneavoastră, politicienii au fost prea aproape de religie în aceste zile? Această contopire a demnitarului de stat cu religia cum se vede?
Andrei Eşanu: „Înalţii noştri demnitari de stat, preşedintele, prim-ministrul, alte personalităţi, în principiu, trebuiau să se întâlnească cu Patriarhul. Probabil, el şi a dorit lucrul acesta, ca să transmită un anumit mesaj, să vorbească cu ei, să afle ce gândesc ei, cum văd lucrurile. Fiindcă a venit un oaspete, cu atât mai mult, un oaspete de rang înalt, trebuia să i se asigure şi securitate, autorităţile noastre să fie gazde primitoare, până la urmă. Prin urmare, un patriarh, adică o faţă bisericească de asemenea rang trebuia să simtă şi o anumită îngăduinţă, bunăvoinţă, cu care să fie tratat. Probabil, şi înalţii noştri demnitari aşteaptă de la Patriarh un sprijin în ceea ce fac ei şi cum văd ei evoluţia de mai departe a Republicii Moldova. Nu ştiu dacă mesajul pe care l-au transmis demnitarii noştri de stat a fost transmis de Patriarh celor de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Cu ce mesaje se întoarce Patriarhul rus la Moscova pentru autorităţile ţării de acolo?
Andrei Eşanu: „Se vorbeşte că e posibil că Patriarhul a îndeplinit şi o misiune politică.”
Europa Liberă: Se vorbeşte sau se întrezăreşte acest lucru?
Andrei Eşanu: „Se întrezăreşte, fiindcă e perioada aceasta de vârf a acţiunilor de pregătire a evenimentelor de la Vilnius şi înainte de aceasta a fost un alt înalt demnitar de stat din Rusia. Aceasta pare să fie în şirul acelor acţiuni prin care Rusia încearcă să zădărnicească totuşi semnarea documentelor respective la Vilnius. Nu ştiu ce mesaje a cules, ca să spun aşa, Patriarhul de aici, ce impresii şi-a făcut şi la Chişinău, şi la Tiraspol. Plecarea sa la Tiraspol eu o văd ca un gest de încurajare a celor de la Tiraspol: mergeţi pe drumul drept, voi aveţi dreptate şi aşa mai departe.”
Europa Liberă: Vă referiţi la încurajarea separatismului?
Andrei Eşanu: „Aşa pare să fie. Suntem o ţară. Dacă nu s-a vorbit clar în mesajul Patriarhului şi la Chişinău, şi la Tiraspol despre necesitatea depăşirii dezbinării politice a Republicii Moldova, nu ştiu... Acuma mai apar şi alte mesaje de la Moscova cu embargoul la importul de vinuri, de alte mărfuri care vin din Moldova şi, desigur, pare că au aceeaşi ţintă: Moldova să urmeze exemplul Armeniei. Urmează să auzim ecourile cu care se va întoarce Patriarhul la Moscova, cu ce mesaj. Da, în public, s-a spus una, dar poate au fost şi întâlniri mai ferite de ochii lumii, nu ştiu. Eu sunt istoric, eu văd lucrurile dintr-o retrospectivă istorică: a venit cu un mesaj da, de pace, de unitate, dar în cadrul aceleiaşi Sfânta Rusie. Deci eparhia Chişinăului a fost întemeiată în august 1813, dar aceasta s-a produs în urma evenimentelor de anexare a Basarabiei la Rusia. Prin această acţiune, fosta Mitropolie a Ţării Moldovei, Ţara Moldovei care se întindea de la Carpaţi şi până la Nistru şi de la Suceava până la Cetatea Albă, a fost ruptă în două, ca şi Ţara Moldovei. Toate bisericile, toate structurile ecleziastice, mănăstirile care au rămas între Prut şi Nistru s-au pomenit peste noapte rupte de la episcopiile lor, de la ierarhii lor. Şi aici s-a creat o nouă structură, deja sub o altă biserică. Da, biserică ortodoxă, dar, de această dată, biserică ortodoxă rusă, în loc de biserica ortodoxă a Moldovei. Şi, desigur, lucrurile acestea sunt foarte dureroase şi azi. Problema revenirii la vechea matrice rămâne actuală, eu aş spune. E drept că întemeierea eparhiei Chişinăului a avut loc în această perioadă, cu 200 de ani în urmă şi poate că programul, ca să spun aşa, de activitate a Patriarhului a fost făcut cu mult mai înainte, dar, într-un fel sau altul, el a coincis cu întreaga suită de acţiuni ori contraacţiuni ale Federaţiei Ruse faţă de tendinţele de orientare europeană a Republicii Moldova.”
