La grădiniţa din satul Ciuciuleni, raionul Hânceşti vin 110 copii şi, spre deosebire de alte localităţi, unde există o listă de aşteptare, ciutulenenii dimpotrivă sunt rugaţi să îşi trimită copii la grădiniţă, spune directoarea Maria Caminschi. Ea se declară convinsă că pregătirea preşcolară trebuie să se facă neapărat. Numai că, nu prea are cine sa facă acest lucru - majoritatea grădiniţelor săteşti se confruntă cu deficitul de cadre didactice calificate, spune directoarea. Cei care mai activează urmează să se pensioneze în curând, iar tinerii specialişti ocolesc deocamdată satele:
„Cadre didactice în sate, ca atare în ultimii ani, tinerii specialişti nu prea vin la sate. Adică noi avem specialiştii care au peste douăzeci de ani de când activează, şi mai avem şi un educator fără studii. Adică dacă ar veni să ne solicite vreun specialist, noi cu plăcere l-am primi la lucru, dar cu părere de rău, nu prea ne deranjează tinerii specialişti.”
Dacă în urbe unii părinţii sunt nevoiţi să aştepte şi un an pentru a-şi înscrie copilul la grădiniţă, cele din sate duc lipsă de copii, constată Aurelia Mitriniuc, şefa direcţiei educaţie din raionul Edineţ. În aceste condiţii, directorilor le este greu să întreţină edificiile, dar mai ales, să menţină şi să motive angajaţii:
„Avem grădiniţe, avem local dar nu avem copii. Practic o grupă, două în sate. Clar lucru că persoanele care au capacităţi mai bune sau sunt mai profesionişti, merg la nişte locuri mai bine plătite, unde se poate manifesta, în primul rând, unde are destule ore , fiindcă la noi salariul merge în baza orelor. Vedeţi că este o problemă, şi atunci salariul este mic şi chiar grădiniţele rămân parcă în umbră.”
În cele mai multe din grădiniţele săteşti părinţii achită o taxă lunară pentru alimentaţie la care se mai adaugă şi alte contribuţii pentru materialele didactice. Aşa se întâmplă şi în satul Puhoi din Ialoveni. Autorităţile locale achită o parte din cheltuieli iar cealaltă de aproximativ 120 de lei le revine părinţilor. Nadejda Ciocoi, mama unei fetiţe de 5 ani spune că dacă copii ar avea un program mai divers şi materiale didactice necesare pentru instruire şi joacă, părinţii ar fi gată să plătească mai mult:
„Ies în spaţiile de joacă şi practic nu au cu ce se juca. Dacă ar fi ore adăugătoare, părinţii ar fi gata să plătească, ore adăugătoare de dans, muzică. Pentru că se diversifică şi activitatea lor de zi, plus la asta capătă un interes faţă de alte lucruri. Dacă i se cultivă din primele momente şi este implicat în activitate în fiecare zi, copilul urmează paşii aceştia şi în viitor.”
Datele ministerului educaţiei, arată că în Republica Moldova activează mai multe de 1300 de grădiniţe. Cele mai mule sunt concentrate în mediul rural, iar acestea , spune Eudochia Ştefîrţă de la direcţia educaţie Orhei, au cea mai mare lipsă de mobilier nou, jucării şi materiale instructive:
„Mai trebuie de revăzut dotarea grădiniţelor cu jucării, poate nu toate, măcar cele mai mari. Este nevoie şi de calculatoare şi de multe alte lucruri, la instruirea mai bună a copiilor. Mai ales că în oraş la noi sunt grădiniţe cu 10, 12 grupe de copii. La 350, 400 de copii, clar că aici trebuie o dotare cu mult mai bună.”
Ea mai spune că dacă în ultimul timp s-a rezolvat problema cozilor de la înscriere, atunci următorul obiectiv de pe lista de priorităţi este nivelul de pregătire pentru şcoală, o sarcina extrem de importantă pusă în grija personalului de la grădiniţe.
