Uneori, ştirile arată bine. Şirul noutăţilor false sau inutile sau depresive e rupt de o veste plină de sănătate.
Aşa ceva s-a întîmplat, ultima oară, acum cîteva zile.
Un vapor uriaş, de 120.000 de tone, eşuat într-o rînă, acum un an, după o eroare de pilotaj, a fost îndreptat.
E greu de imaginat cît de complicată e fapta de inginerie care a ridicat muntele de metal din apă.
500 de specialişti de tot felul au sosit pe coasta italiană, din 23 de ţări şi au muncit 10 luni.
Operaţia a costat o jumătate de miliard de dolari. Preţul se bate în tonaj cu vaporul dar e mai puţin important.
Minunea e alta. Puterea minţilor care au gîndit şi marele plan şi nenumăratele detalii e covărşitoare.
Pînă la urmă, nimeni nu poate crede că sute de mii de tone de metal pot fi ridicate din mare.
Minunea e capacitatea de lucru şi gîndire care a putut exact ce nu se poate.
Vaporul a fost îndreptat în 19 ore, aşa cum o mînă de copil îndreaptă o bărcuţă de plastic în baie.
Minunea a fost filmată şi pare, în continuare, neverosimilă.
Ştim, desigur, că orice se poate. E chiar oficial: nimic nu e imposibil. Şi totuşi. Asemenea isprăvi de inginerie monumentală fac din incredibil o ştiinţă precisă.
Ceva irepresibil sfărîmă, în asemenea cazuri, pesimismul şi provoacă un respect aproape religios pentru gîndire.
