Germania - Retrospectiva anului 2013

La rubrica Jurnal de Corespondent, William Totok, de la Berlin, examinează cum a fost anul 2013 pentru cea mai puternică femeie a Europei, cancelara germană Angela Merkel și pentru țara pe care o conduce.

După ce în 2011, guvernul federal a fost obligat să se debaraseze de ministrul apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, poreclit Googleberger, din cauza unui plagiat, anul politic 2013 a început cu un scandal similar. De data aceasta în centrul atenţiei s-a aflat ministrul educaţiei, Annette Schavan, acuzată că teza ei de doctorat cuprinde mai multe pasaje „preluate” din terţe lucrări. Fiind o apropiată a Angelei Merkel, şefa guvernului a încercat să o apere pe colega ei de cabinet care s-a decis, în cele din urmă să demisioneze. Pentru a salva aparenţele cancelara a calificat demisia drept o dovadă a integrităţii lui Schavan care nu doreşte să aducă ministerului prejudicii morale.

În afară de acest scandal care trebuia rezolvat pentru a nu afecta alegerile generale proiectate pentru septembrie, Angela Merkel s-a confruntat în anul 2013 şi cu numeroasele probleme legate de depăşirea crizei din zona euro. În ţările din sudul continentului, cancelara a devenit ţinta unor critici care susţineau că politica de austeritate promovată de guvernul federal ar provoca pauperizarea economică a unor ţări ca Spania, Grecia şi Portugalia.

Fără a se lăsa impresionată de aceste critici, Angela Merkel a continuat cursul ei strict în vederea stabilizării monedei euro şi depăşirea crizei, încercînd să liniştească şi adversarii politicii ei din Germania.
Cei mai înverşunaţi contestatari ai politicii pro-europene a guvernului german au înfiinţat în primăvară un nou partid, Alianţa pentru Germania (AfD). Euroscepticii din acest partid şi-au propus să participe, pe 22 septembrie, la alegerile generale, să intre în Parlament şi acolo să-şi promoveze obiectivele: renunţarea la moneda euro şi reintroducerea mărcilor germane. În cele din urmă, partidul nu a reuşit să treacă pragul de 5 la sută (obţinînd totuşi un scor îngrijorător de 4,99 %).

Dacă eşecul acestui partid a constituit pentru Uniunea Creştin-Democrată a Angelei Merkel un prilej de bucurie, dispariţia partenerului de coaliţie, adică a Partidului Liberal (FDP) din Parlamentul federal, a complicat aritmetica unor posibile alianţe guvernamentale. (Nici liberalii n-au mai reuşit să intre în Bundestag, după ce în cîteva landuri, ca de pildă, în Bavaria, suferiseră deja pierderi masive.)

După negocieri complicate, Uniunea Creştin-Democrată, Uniunea Creştin-Socială (bavareză – CSU) au fost obligate să încheie o alianţă cu Partidul Social-Democrat (SPD), formînd în decembrie cea de-a treia mare coaliţie din istoria Republicii Federale Germania (după cea din 1966-1969 şi cea din 2005-2009).

În prima ei declaraţie guvernamentală, după instalarea noului guvern federal, cancelarea proaspăt realeasă, a pus accentul principal pe politica europeană. Ca şi în trecut, ea a cerut ţărilor UE să facă eforturi suplimentare în vederea respectării reformelor asumate.


Avînd în vedere continuarea procesului de integrare şi stabilizare europeană, ea a pledat chiar şi pentru modificarea unor tratate, afirmînd:
„Ştiu că e dificil de a modifica în anumite ţări tratatele europene. Însă cine vrea mai multă Europa trebuie să fie de acord cu reglementarea nouă a anumitor competenţe.”

Din controversele anului politic 2013, izbucnite la scurtă vreme după vizita preşedintelui Barack Obama la Berlin, în iunie, trebuie reţinută cea legată de dezvăluirile privind acţiunile de interceptare ale serviciului secret american, NSA (National Security Agency), criticate în iulie şi de purtătorul de cuvînt al guvernului german: „Interceptarea convorbirilor unor prieteni este inacceptabilă, nu ne mai aflăm în perioada războiului rece. Guvernul federal cere acum lămuriri cuprinzătoare şi face cunoscut faptul că, dacă va fi necesar, va urma o reacţie europeană foarte clară şi unanimă.”

În încheierea acestui bilanţ sumar al anului 2013, să amintim şi de evenimentul cultural care a catapultat din nou cinematografia română în centrul atenţiei internaţionale. Este vorba despre cîştigarea marelui premiu, Ursul de Aur, la Festivalul Internaţional al Filmului din Berlin, de către regizorul Călin Peter Netzer cu „Poziţia Copilului”.