Premiul pentru ceva anume a devenit premiul pentru orice. O ciupercarie de premii mari și mici fac turul lumii din ianuarie pînă în decembrie. Premiile Oscar sau Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun fotbalist european, sînt deja o traditie. Însă, cu timpul, seriozitatea lor a fost micșorată de cultul vedetei.
Oscarurile, de pildă, sunt, de mulți ani, un tîrg de celebrități care se felicită reciproc și se îmbată de propria măreție. Celălalt pericol e politizarea. Premiile Nobel pentru literatură și pentru pace sînt oglinda preferințelor politice la modă. Valoarea și contribuția reală a premiaților e cu totul secundară.
Rămîn, totuși, neatinse premiile Nobel pentru științe, dar excepția aproape nu se mai vede, în umbra celorlalte premii. Mai jos, dar mai numeroase, sînt premiile pe care asociațiile, comitetele, profesiile, grupele de vîrstă de oriunde le decernează anual. Există de pildă premii pentru cel mai bun grup sanitar, pentru el mai bun hotel, companie aeriană sau ospătar.
Evident, cineva e bun sau mai bun în toate aceste profesii și obiective. Însă mania premiilor nu ajută la îmbunătățirea profesiei sau a locului de muncă. Premiile au creat altceva: o iluzie colectivă care spune că oricine e o celebritate mai mică sau mai mare, că nu mai există oameni obișnuiți și că normalitatea nepremiată e rușinoasă. Cineva care își încheie viața nepremiat măcar cu o diplomă e cineva care la drept vorbind nici nu s-a născut.
