Tot ce nu este interzis în mod specific e permis. Acesta e principiul fundamental pe care se fondează legea in democrațiile occidentale și acesta e principiul pe care se fondează legislația in jurul referendumurilor.
Astfel, Irlanda impune câte un referendum național pentru cea mai mică modificare a Constitutiei. In schimb, in Belgia referendumurile sînt interzise.
Există explicatii istorice pentru situatii atat de opuse.
In Belgia, totul vine de la referendumul asupra regalitatii, dupa al Doilea Razboi Mondial, când, data fiind colaborarea regelui de atunci cu ocupatia nazista, populatiei i s-a pus intrebarea daca sau nu doreste ca Belgia sa ramana un regat, sau ca monarhia sa fie abolita.
Dat fiind ca s-a ajuns atunci aproape la un razboi civil, s-a decis ca in Belgia sa nu se mai organizeze niciodata referendumuri.
Si prin alte parti referendumurile sint criticate, nu doar pentru faptul ca rezultatul lor nu are o valoare legala, dar si pentru ca, pe deasupra, ele pot face sa iasa la suprafata cele mai rele porniri colective.
Astfel, toti statisticienii sint de acord ca pina si in tarile europene care interzic, cu toatele, pedeapsa cu moartea, un referendum ce ar pune intrebarea: „doriti introducerea pedepsei cu moartea pentru violatorii de copii“ s-ar incheia cu un majoritar si rasunator „DA”.
La scara mai mica, lucrul a fost verificat recent in Slovenia, unde guvernul a pus prin referendum populatiei intrebarea daca e de acord cu construirea unei moschei in capitala, Ljubljana. Evident ca raspunsul populatiei, invalidat de altfel de curtea suprema, a fost negativ.
Desigur, practic peste tot referendumul nu are o valoare legala, insa el ii poate influenta pe legislatori, mai ales acolo unde sint cunoscute datele votului regional. Exista si tari, precum Elvetia, in care referendumul e un pivot central al vietii politice. In general, insa, politicienii sint de acord ca referendumul, chiar atunci cind nu are o valoare legala, este mai degraba o manevra populista.
Una din cele mai aspre critici impotriva utilitatii referendumului a venit de la politicianul britanic, fost Comisar European si ultimul guvernator britanic al Hong-Kongului, Chris Patten.
Acesta a spus, textual: „Guvernele care organizeaza referendumuri sint guverne slabe. Referendumul este fundamental anti-democratic, si nu e de mirare ca a fost folosit atat de des de Mussolini si de Hitler.“
------------
În vreme ce Chișinăul se pregătește de semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană, autoritățile găgăuze plănuiesc în această duminică, pe 2 februarie, un referendum legislativ despre independența regiunii și unul consultativ despre direcția de politică externă a Republicii Moldova. Referendumurile cu vădite ţinte politice au şi fost declarate, înainte de a se produce, ilegale de o instanţă judiciară din autonomie, iar procuratura de la Chişinău i-a şi acuzat de „samavolnicie” pe organizatori şi a anunţat pornirea unui dosar penal pe numele lor.
Doi foşti magistrat ai Curţii Constituţionale, Victor Puşcaşu şi Nicolae Osmochescu, citaţi adesea ca experţi în drept constituţional, au explicat la Europa Liberă din ce norme anume rezultă ilegalitatea. Victor Puşcaşu:
„În articolul 142 din Constituţie este scris că „problemele ce ţin de caracter unitar, suveran şi independent al statului pot fi examinate prin referendumuri republicane”, şi nu locale. Cele locale se fac doar pe probleme locale. Nu întâmplător organele judecătoreşti au declarat ilegale aceste referendumuri. Independenţa este ireversibilă – acesta este punctul de reper.”
Nicolae Osmochescu:
„Codul electoral spune, la rândul său, care sunt referendumurile şi este stipulat că sunt referendumuri republicane, adică naţionale, şi locale. Sunt stipulate foarte clar şi problemele ce pot fi trecute prin referendum naţional şi care – prin locale. Ei pot organiza referendumuri, dar în probleme ce ţin de competenţa lor. Nicidecum nu pot scoate probleme ce ţin de politică externă, pentru că acestea sunt de competenţa exclusivă a referendumului naţional. Ambele referendumuri vor fi declarate nule şi neavenite de Curtea Constituţională şi Comisia Electorală Centrală.”
La finalul unor tratative purtate de autorităţile de la Chişinău cu administraţia autonomiei în încercarea de a o determina să renunţe la plebiscite, premierul Iurie Leancă şi preşedintele parlamentului, Igor Corman, au declarat că, oricum, referendumurile nu vor avea efecte juridice. În acelaşi timp, guvernatorul autonomiei, Mihai Formuzal, cel care a iniţiat demersurile, şi-a schimbat oarecum retorica, spunând că nu vrea decât să-şi consulte populaţia ca să-i afle opţiunile.
