Prezentatoarea Premiilor Oscar a îndrăznit să o spună cu mult umor: dacă „12 ani de sclavie” nu ia Oscarul, sîntem toți rasiști. E vorba de filmul care revine la drama sclaviei în America și a fost, de la lansare, așezat în fruntea favoriților la Oscar.
E vorba, mai larg, de clișeizarea filmelor de mare industrie. Am ajuns, azi, să consumăm cîteva tipuri obligatorii de film: filmele pe teme corecte - cum ar fi sclavia, minoritățile, practicile sexuale. Sau: conspirațiile anti-Președinte, binele care învinge la presiunea comunităților mici, eroismul imbatabil al superagenților izolați în teritoriu inamic.
Lipsa ideilor libere și originale a ajuns să facă din repertoriul de filme de mare rulaj o sumă de variante pe o poveste dinainte cunoscută. Toată lumea știe tot ce se va întîmpla și cum se va întîmpla.
Clișeizarea coboară pînă la jocul actorilor. Nume mari sau actori mărunți au deprins - cum se zice - cîteva fețe și reacții fixe pe care le poartă dintr-un film în altul. Curentul duce filmul de mare rulaj spre îngheț. Pe margini, regizori și actori din afara curentului răspund forțînd formule anti-standard pe care publicul larg le refuză. Monotonia e garantată și, la anul, urmează o nouă ediție a premiilor Oscar.
