Cum rezonează în stânga Nistrului evenimentele din Ucraina

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Cum rezonează în stânga Nistrului evenimentele din Ucraina? Opinii ale experţilor şi locuitorilor de rând. Şi… Kremlinul avertizează împotriva oricărei izolări a regiunii transnistrene.

***

Europa Liberă: Vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care este şi reprezentantul special al Kremlinului pentru Transnistria, a declarat săptămâna trecută că, citez, „pe fondul crizei din Ucraina, orice tentativă de îngrădire a comunicării dintre regiunea transnistreană și restul lumii ar fi o amenințare directă la securitatea și libertățile constituționale ale celor 200.000 de cetățeni ruși cu domiciliul permanent în regiunea transnistreană. Rusia nu va uita niciodată că este garantul drepturilor constituționale ale cetățenilor săi”, a mai spus Rogozin într-o postare pe Twitter. Ce reacții există în regiunea transnistreană? Relatează, Iulia Mihailova.

Într-un interviu pentru postul de televiziune „Rossia 24”, şefa diplomaţiei din Tiraspol, Nina Ştanski, a spus că locuitorii regiunii transnistrene urmăresc cu îngrijorare evenimentele din Ucraina. „Este vecina noastră, iar o treime a populaţiei în Transnistria e de etnie ucraineană şi aici sunt peste 100 de mii de cetăţeni ai Ucrainei, care au trăit şi ei tragedia şi înţeleg că nu poţi să atingi un scop politic, plătind pentru asta cu vieţi omeneşti”, a spus Ştanski, exprimându-şi speranţa că situaţia din Ucraina se va stabiliza.

În acelaşi interviu, Nina Ştanski s-a plâns că Chişinăul ar face presiuni asupra Tiraspolului, o nouă provocare fiind, în cuvintele sale, apropiata liberalizare a comerţului Moldovei cu Uniunea Europeană. Transnistria a ales prin referendum să fie independentă şi să adere cândva la Rusia şi numai Rusia, acum, ca şi cu 20 de ani în urmă, este singurul garant al păcii pe ambele maluri ale Nistrului”, a spus şefa diplomaţiei nerecunoscutei republici.

L-am întrebat pe expertul din Tiraspol Vladimir Iastrebceak, care a condus şi el, în trecut, externele din Tiraspol, cum se poate „citi” avertismentul lansat de vicepremierul rus Dmitri Rogozin împotriva oricăror încercări de a izola Transnistria:

Vladimir Iastrebceak: „În opinia mea, declarația lui Dmitri Rogozin, reprezentantul special al Rusiei în Transnistria și copreședintele comisiei moldo-ruse privind cooperarea comercială și economică, nu este deloc întâmplătoare, ba chiar este cât se poate de logică. Deja de mai mult timp, partea rusă își îndeplinește metodic rolul de garant în regiunea transnistreană, reușind să realizeze aici un șir de proiecte sociale-economice. Iată de ce, mi se pare firesc faptul că Moscova vine să reconfirme caracterul sistematic și de durată al acestor proiecte, indiferent de circumstanțele politice din Transnistria și din regiune.

Cât privește situația din Ucraina și impactul său asupra regiunii, sunt de părere că instabilitatea din țara vecină reprezintă o provocare pentru toate statale care au frontieră comună cu aceasta. Respectiv, și pentru Transnistria, și pentru Republica Moldova. Bineînțeles, situația creată la această oră, când influența puterii centrale de la Kiev este mult limitată, nu poate contribui nici la sporirea stabilității în zonă și nici nu poate conferi Ucrainei imaginea unui stat puternic și integru, capabil să exercite în procesul de negocieri un rol la fel de important ca până acum. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, toate acele procese, care au loc acum la Kiev, se vor încheia, iar Ucraina își va relua rolul de mediator și garant în reglementarea transnistreană. Doar o evoluție cu totul extraordinară a situației ar putea schimba acest scenariu, dar nu cred, sincer, că lucrurile vor lua o asemenea turnură. Ceea ce se întâmplă în Crimeea este, probabil, o consecință firească a acelor procese care au loc în Ucraina, o urmare a acelor tendințe centrifuge, care au apărut odată cu începutul crizei ucrainene. În situația creată, nu ne rămâne decât să vedem cum se vor încheia toate aceste procese și cum va arăta noua configurație a puterii în Ucraina sau deja în acele teritorii care altădată au intrat în componența sa.”

L-am întrebat pe Vladimir Iastrebceak, dacă declaraţia reprezentantului Kremlinului nu poate fi înţeleasă, mai curând, ca un mesaj de consolare adresat Tiraspolului, după a recunoscut independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei, iar acum se gândeşte să anexeze Crimeea, dar încă nu poate sau nu vrea să recunoască independenţa regiunii transnistrene.

Vladimir Iastrebceak: „Eu cred că totul va depinde de evoluţia proceselor regionale, de măsura în care toţi participanţii la aceste procese vor fi capabili să audă vocea Transnistriei. Fiindcă situaţia din Crimeea nu a apărut în mod spontan, ci este o urmare a faptului că noile autorităţi de la Kiev, care pretind că sunt legitime, care pretind că reprezintă puterea centrală, nu au fost pregătite să audă poziţia unor subiecţi din Ucraina. Cred acest lucru are o mare importanţă şi în cazul nostru. În ce măsură autorităţile Moldovei vor fi dispuse să audă poziţia părţii transnistrene; în ce măsură în aspiraţiile lor de integrare europeană vor ţine cont de interesele legitime ale Transnistriei? În funcţie de aceste lucruri va evolua, eu cred, şi situaţia noastră. De aceea, mingea se află acum în terenul Chişinăului. Rămâne de văzut în ce măsură Chişinăul, care urmează calea integrării europene, este conştinet de acele provocări şi probleme cu care se va confrunta în dialogul cu Transnistria, pe măsură ce se apropie momentul semnării acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Şi în ce măsură Chişinăul, dar şi Bruxellesul, este gata să ţină cont de acele particularităţi care există, ţinând cont de nereglementarea conflictului dinte Moldova şi Transnistria.”

În ceea ce priveşte viitorul regiunii transnistrene, în situaţia în care noua putere de la Kiev va semna totuşi, alături de Moldova, acordul de asociere la Uniunea Europeană, Vladimir Iastrebceak a spus:

Vladimir Iastrebceak: „O altă întrebare este, cum va valorifica Chișinăul Acordul de Asociere cu UE și Acordul privind crearea zonei de comerț liber? Va folosi aceste documente drept instrumente de intimidare în relațiile sale cu Tiraspolul sau nu? Dacă le va folosi, atunci este de așteptat, bineînțeles, că acest fapt va trezi reacții corespunzătoare la Tiraspol și, cel mai probabil, și la Moscova. Chișinăul a ajuns la acea limită când aspirațiile sale europene nu pot să nu se răsfrângă direct asupra problemei statalității Republicii Moldova. Și mă refer aici nu doar la Transnistria, dar și la autonomia găgăuză. Referendumul din 2 februarie a devenit un precedent de ordin politic și de drept, care nu poate fi ignorat. De acum încolo, din câte se pare, urmând aspirațiile sale europene, colegii noștri moldoveni vor trebui să țină cont și de acele provocări la adresa statalității, pe care acestea le pot impune.”

Europa Liberă: Fostul şef al diplomaţiei din Tiraspol, Vladimir Iastrebceak.

***

Europa Liberă: Despre cum sunt percepute în regiunea transnistreană evenimentele din Ucraina, la nivelul cetăţenilor de rând, am stat de vorbă cu jurnalistul şi economistul din Tiraspol, Serghei Melnicenko:

Serghei Melnicenko: „Bineînțeles, situația din Ucraina nu-i poate lăsa indiferenți pe locuitorii regiunii transnistrene și acest lucru este dictat de mai mulți factori. Dacă situația la vecini este una tensionată este firesc ca aceste tensiuni să fie resimțite și în Transnistria. Deci, primul factor s-ar referi la frontiera comună.

Cel de-al doilea ține de componența etnică a populației din regiunea transnistreană. Este un lucru cunoscut faptul că în Transnistria, populația poate fi împărțită convențional în trei părți egale: în ruși, moldoveni și ucraineni.

Un alt factor important este faptul că mulți localnici din regiunea transnistreană au rude în Ucraina, mai ales în regiunea Odesa. Eu însumi sunt ucrainean de origine și am rude în Ucraina, la fel ca și soția mea. De regulă, ținem legătură cu ei prin Skipe și se întâmplă uneori ca anumite subiecte să trezească discuții aprinse. Sunt rudele noastre, deci, pur și simplu, nu are cum să nu ne preocupe starea sănătății lor, emoțiile și securitatea lor. Iată de ce, starea de spirit din Transnistria poate descrisă acum cu două cuvinte: neliniște și îngrijorare. Poate nu e cazul să facem această paralelă, dar să nu uităm că în 92, când locuitorii pașnici părăseau regiunea de frica conflictului armat, majoritatea localnicilor s-au refugiat în Ucraina, la Vinița și Odesa. Acolo și-a găsit loc de refugiu și soția mea, care, în luna mai 92, a plecat la părinți împreună cu fiul nostru și a revenit abia la sfârșitul lui august.”

După Moldova şi ţările Uniunii Europene, Ucraina este al doilea partener economic al regiunii transnistrene. L-am întrebat pe economistul Serghei Melnicenko, dacă evenimentele din Ucraina sunt resimţite la nivelul mediului de afaceri din stânga Nistrului.

Serghei Melnicenko: Se zice că la graniţă nu se întâmplă nimic grav, însă controlul de grăniceri şi verificarea transportului de mărfuri s-au înăsprit. Prin urmare, aspectele economice încep să iasă în prim plan.

Există şi alte confirmări. Cu vreo două săptămâni în urmă, într-o situaţie destul de tensionată s-a pomenit întreprinderea Tiraspol-Lift, care este asigurată cu piese din Ucraina. În legătură cu tensiunile din ţara vecină, întreprinderea pur şi simplu a ajuns să nu mai poată procura aceste piese, pentru că transferurile bancare nu ajungeau la destinatar. Nu ştiu dacă întreprinderea a reuşit să rezolve aceste probleme sau nu, pentru că alte informaţii în presă nu au existat.

Însă eu am avut ocazia să discut cu mai mulţi reprezentanţi ai businessului mic, care fac comerţ cu Ucraina şi importă de acolo mărfuri. La fel, şi ei spun că au dificultăţi, şi că nu au certitudinea că vor putea să aducă următoarele loturi de produse, după epuizarea stocurilor existente. Deci, situaţia din Ucraina ar putea să aibă un anumit impact negativ asupra micului business din regiunea transnistreană. Cu atât mai mult, cu cât majoritatea produselor alimentare sunt importate anume din regiunile vecine din Ucraina, întrucât importurile din alte ţări nu sunt rentabile, probabil, din cauza cheltuielilor de transport.

De altfel, la nivelul cotidianului ar mai fi o problemă. Ucraina deocamdată nu a stabilit cota pentru absolvenţii şcolilor transnistrene care vor merge anul acesta să studieze în instituţiile de învăţământ superior din Ucraina. Şi anul trecut au fost surprize - ba se cerea paşaport de cetăţean ucrainean cu domiciliu în străinătate, anul acesta e de vină instabilitatea politică, iar timpul trece.

În linii mari însă, printre oamenii de rând, la nivelul cotidianului există o îngrijorare care ţine mai mult de relaţiile de familie - cei care au rude în Ucraina. Doar noi, cu toţii, am trăit cândva într-o singură ţară mare şi am ales apoi locuri diferite de trai, acolo unde ne-am simţit mai bine. Acum, noi trăim în ţări diferite, însă legăturile de familie nimeni nu le poate rupe. Deocamdată, totul e în regulă în ce priveşte graniţa şi circulaţia spre regiunea Odesa. Eu personal am mers pe 1 martie la Odesa şi nu m-am confruntat cu nici un fel de dificultăţi.”

Europa Liberă: opinia jurnalistului şi economistului din Tiraspol, Serghei Melnicenko.

***

Europa Liberă a încercat să afle şi ce cred locuitorii de rând din stânga Nistrului despre intervenţia armatei ruse în Crimeea şi dacă situaţia din Ucraina ar putea să se răsfrângă şi asupra regiunii transnistrene:

„Чтобы Крым перешел России – это самый оптимальный вариант для приднестровцев. Будет потом если легче, тоже Одесса присоединится к России, если тоже… ну, Харьков, кто там у них еще сейчас остался, которые воюют с ними – присоединится к России, у Приднестровья будет больше шансов, возможностей с Россией связаться. Коридорчик этот появится и можно будет – ну, не знаю, как наши президенты договорятся – можно будет без границ ехать. Я считаю, что пусть крымчане стоят до конца и не отдают свою территорию каким-то фашистам, у которых нет головы.”

„Очень бы не хотелось, чтобы какая-то критическая точка наступила. Очень беспокоит бездействие Европейского союза, тоже непонятна позиция украинских властей, и кто сейчас там вообще может здраво мыслить и кто может выступать за свою страну, как они разрешат этот конфликт – не знаю. Но и референдум тоже для меня под знаком вопроса, потому что странные два вопроса. Хотелось бы, наверное, чтобы все-таки Украина сохранила свою целостность. Если случится, обязательно отразится. Если Молдова сейчас поддерживает, парламент Молдовы говорит, что власть на Украине легитимна, законна, то все это прямое доказательство, что они будут поддерживать украинские власти, этих людей, которые пришли сейчас к власти. Поэтому, я не знаю, все может случиться. Это очень сильно, я считаю, отразится. Обратно, какие-то может быть – ну, не сказать, что нападки, но может случиться то же самое, что было в 91-ом году - 92-ом, да? – и мы можем точно так же решить этот вопрос референдумом, с такими же вопросами. Но обратно: кто нас признает? Россия? А остальное сообщество мировое?”

„Ну, ситуация нехорошая, конечно, но Крым свое должен отстаивать, это же российская территория. Она же по истории ясно, что это российская территория. И раз их прижимают там и ситуация уже такая, что деваться некуда, уже им надо отстаивать только свои права. Я думаю, отстаивать права – это значит на самостоятельность. Ну, в принципе да, там уже как народ решит. Ну, в принципе, может, она не только в Приднестровье может отозваться, она может везде отозваться, потому что ситуация везде неспокойная в мире. Так что может отозваться, да, и у нас. Ну, мало ли, у нас тоже Молдова может что-то там свое прокрутить, это обязательно. И раз там такая ситуация, надо и нам свое положение раскрутить. Тем более, Запад поддерживает тех радикалов, которые против нормальной обстановки.”

Чтобы понять точно, какие сейчас происходят события, нужно собирать новости со всех вот этих вот ресурсных центров, по возможности, зарубежных, внутренних. Я этим не занимаюсь и не могу дать оценку происходящей ситуации, и не хочу ссылаться только на российские новости или на украинские. Поэтому я не могу даже сказать, насколько это правильно или не правильно, чья сторона виновата или нет. Но, если честно, хотелось бы – ну, не знаю, или чтобы Крым стал частью в составе России, потому что он все-таки принадлежит России, просто был отдан Украине. И хотелось бы – конечно, это плохо, что там происходит, люди страдают, стресс – но хотелось бы, в связи с этим, чтобы и у нас изменилась ситуация, чтобы и о нас вспомнили, потому что и у нас тут не очень хорошо. Может, куда-то нас присоединили и признали. К России присоединили бы через границы. Вот так вот как-то.”

„С правовой и юридической точки зрения то, что Крым сейчас хотят присоединить к России – звучат такие голоса – это не совсем правильно, хотя, если рассматривать исторические какие-то документы, Кайнарджийский договор, например, 1774 года, то к этому основания есть. Но на Приднестровье может отразиться в том плане – да? – если некоторые восточные области, в частности, Одесская, будут присоединены к России, то тогда, в принципе, это на Приднестровье может повлиять напрямую. Опять же – присоединение к России. Но, как мне кажется, сейчас реально шансы на присоединение к России имеет Крым, а восточные и остальные области меньше имеют шансов.”

„Ну, касаемо народного движения, насколько я понимаю, они отстаивают свою позицию, чтобы стать независимой республикой, то есть независимой областью Крым. Но, в принцип, почему бы и нет, тем более, это выгодно для России, потому что они давно хотели вернуть Крым – как порт, как военную какую-то точку. Ну, в принципе, как бы я поддерживаю в этом смысле народ, будь я на их место я бы, наверное, тоже так делала. Приднестровье является непризнанной республикой, которая мечется между Молдовой и Россией, и если опять же таки Крым станет Россией, я думаю, что, наверное, это как-то отразится на Приднестровье в плане того, что хотя бы украинцы будут неким образом нас трогать. То есть как бы, насколько я помню, Приднестровье нет-нет, но хотела стать частью тоже России, хотя бы как автономная республика. Ну, возможно, и у нас теперь скажут: ах, раз пошла такая пьянка, и мы туда же з Украиной… Мне кажется, для нас все что ни происходит, лучше: чем быть непризнанной республикой, наверное, лучше быть либо же автономной российской, либо же украинской. Ну, молдавской как бы не очень хотелось бы. Наверное, опять же исторически сложилось, что у нас менталитет такой, что мы уже против Молдовы как бы там ни было, какие бы нам красивые сказки не рассказывали, большинство, наверное, встанет против Молдовы.”

Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzile oraşului Tiraspol.

Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.