„Rusia nu este Europa”?

„Rusia nu este Europa” a devenit în ultima săptămînă o formulă de notorietate și preocupare, după ce ea apărea ca titlu al unui proiect de document oficial al Ministerului rus al Culturii și al Fundației pentru Politica Culturală de Stat. Între timp, un site Internet oficial dădea asigurări că titlul documentului ar fi fost retras, dar perspectiva unei reveniri a Rusiei la dogmatismul anilor staliniști, a stîrnit brusc îngrijorare nu numai în presa rusă, dar și în cea de pe cele mai diverse meridiane.

Cotidianul „Liberation” titra chiar, cu o zi în urmă, „Politica culturală rusă ia o turnură dubioasă” și cita dintr-un interviu al ministrului culturii de la Moscova, Vladimir Medinski, scriitor și personaj conservator bine cunoscut, care spunea că Rusia trebuie să-și „protejeze” cultura de rătăcirile culturii europene contemporane. În interviul publicat de ziarul Kommersant, Medinski mergea pînă la a afirma cu infatuare: „Rusia va fi, poate, unul dintre ultimii gardieni ai culturii europene, ai valorilor creștine și ai veritabilei civilizații europene”.

Proiectul de document pentru „noua” politică oficială culturală a fost publicat de Izvestia, iar în el se afirmă că arta „nu trebuie să aibă un conținut spiritual și moral, care să exercite o influență negativă asupra societății”, iar în eventualitatea unei asemenea situații ea nu trebuie să mai obțină sprijinul/finanțarea guvernului”. În document se adăuga: „statul trebuie să suprime impactul negativ asupra conștiinței publice”.

Un comentator al cotidianului Moscow Times nota sub titlul „Noul război cultural al Rusiei”: „în toate sferele societății ruse au fost slobozite pozițiile agresive, izolaționiste și represive, așa cum o demonstrează denigrarea la adresa popularului muzician Andrei Makarevici, după ce a dat publicității o scrisoare deschisă în care se opunea anexării Crimeii.”

În paginile publicației Kultura, nota același observator, revistă ce se definește drept „spațiu cultural al Eurasiei ruse” au fost dezlănțuite atacuri fără precedent la adresa dramaturgiei contemporane ruse. Unul din ele, folosindu-se de limbajul stalinist „de ostracizare a artiștilor în anii 1920-1930” deplîngea utilizarea fondurilor statului „cheltuite pe obscenități, pornografie și șamanism fără valoare, deghizate ca inovație, pe orice ce corupe spectatorul, îl împinge în depresie, ucide trăirile în om, crează imaginea unei Rusii ca o țară obtuză și fără speranță”.

Sub pretextul binecunoscut în istoria anilor de regim comunist - dar tipic și altor forme de dictaturi - anume că adversarul trebuie cunoscut pentru a putea fi mai bine combătut, în publicația Kultura au fost tipărite rezumate și extrase scurte din piesele a peste zece autori, ce ar fi încurajat homosexualitatea, ar fi făcut elogiul „nepatriotic” al Occidentului și ar fi deviat de la stilurile literare tradiționale în favoarea unor experimente dubioase.

Alți comentatori ai evoluțiilor din Rusia au semnalat apropierea tezelor proiectului de document asupra culturii de recentele opinii pseudo-filozofice și psihologice formulate de președintele Putin, potrivit căruia rușii nu numai că ar avea „propriul cod cultural”, dar, spre deosebire de occidentali, ar fi „selfies” și înclinați spre auto-sacrificiu.

Ministrul culturii Vladimir Medinski îl seconda pe președinte declarînd săptămîna trecută că „Rusia este o civilizație distinctă, veche, independentă” și „forțată să se protejeze cultural” de ceea ce el considera - în interviul amintit cu ziarul Kommersant - depravarea culturii contemporane europene.
Concluzia o trăgea Alexei Makarkin, un analist politic de la Moscova, citat în presa internațională: „Ideea principală este că trebuie să ne apărăm de Occident, că Occidentul este răul”.

Iar, de obicei, apoliticii cercetători în filozofie de la Academia de Științe Ruse reacționau într-o scrisoare deschisă, semnată de 25 de universitari, spunînd că prezentarea unei „ideologii obligatorii de stat” violează Constituția Rusiei și că „o asemenea interpretare liberă a ideilor... este cu totul necorespunzătoare într-o societate ce se respectă”.