Voi lua aici apărarea moldovenilor, de o parte și de alta a Prutului, pentru că ei ne arată calea în toate: limbă, alcool, femei, extremisme și tot ce ne definește mai bine identitatea.
„Ce este o limbă?” Răspunsul clasic al unui lingvist (Max Weinreich, care a rămas in istorie doar pentru asta) este că o limbă nu e altceva decat „un dialect cu armată și steag național”… subînțelegând că orice dialect ar fi putut avea șansa de a deveni limbă oficială.
Am avut in vremea lui Voronin in fruntea Moldovei o dispută la Bruxelles, terminată in conflict fizic (din care am ieșit învingător prin tehnici neconvenționale), cu un ziarist englez care îmi explica arogant că nu am dreptate in privința pretinsei „limbi moldovene” si ca de fapt o limbă poate fi și un grai local care devine cod oficial si regulă impusă prin faptul că vorbitorii lui au decis să-i dea alt nume… precum în Republica Moldova.
Un asemenea exemplu e dat de sîrba, croata, „bosniaca” și muntenegrina. E vorba de fapt de aceeasi limbă, numai ca scrisă la unii in chirilice si la alții in caractere latine. Este exact diferența dintre româna din România si cea din Republica Moldova, din perioada când se scria cu chirilice.
In definirea unei limbi, ar mai trebui apoi vorbit si despre imperialismul cultural al capitalelor care își impun dialectul lor ca limba literară: Paris in Franța, sau București in România, de pildă.
In schimb, există si situații precum Croația si Italia, care sunt singurele tari din Europa unde limba literară nu e bazată pe dialectul capitalei).
In România, a devenit un cliseu ieftin a rîde de accentul moldovean, cum e cel al Monei Pivniceru, fosta ministra a justiției. Accentul bucurestean ar fi, de fapt, pentru un lingvist marțian, mult mai deviant decat cel moldovenesc, care e, dintre accentele romanesti, cel mai apropiat de latina.
Mai la sud, dialectul bucurestean a închis toate A-urile neaccentuate ( cf. [să-nă-tá-te], din lat. sanitatem). Moldoveneasca, in schimb, a păstrat fonetica curată: [sanatati ], cu A-uri deschise la fel de larg ca și gura si mai apropiat de latină decât ă-urile bucurestene… Bucurestenii ar trebui sa stie, conform realitatii lingvistice, ca toata lumea are un accent.
