Nu cred să fi văzut undeva în Europa un mare oraș mai curat decît Moscova sau decît Sankt Petersburg. Mașini-stropitori le parcurg străzile în zori, uneori și în timpul zilei, împroșcînd nu odată și parbrizele mașinilor învecinate sau pe cei aflați pe marginea trotoarelor, cu voința - ai spune - de a șterge atît praful străzii cît și colbul istoriei, parcă și de pe vederea oamenilor. Dar, tot așa cum poluarea orașului a așternut în ultimele două decenii straturi negre de praf pe statuile și stucaturile restaurate ale sutelor de palate ale Petersburgului, istoria este depusă în straturi prea groase pentru a putea fi ștearsă, curățată, de valurile de picături de apă ale mașinilor-stropitori ce colindă străzile. Istoria poate fi, cel mult, fasonată…
Cel care vizitează Petersburgul în calitate de turist, timp de cîteva zile, nu poate da verdicte de nici un fel despre oamenii ce se agită pe străzi, printre statuile lui Pușkin, Gogol, Dostoievski, Glinka, Rimsky-Korsakov sau Ceaikovski, despre oamenii unei Rusii condamnată în exterior pentru renașterea unor tendințe imperiale, de expansiune teritorială, astăzi în
detrimentul Ucrainei. Născut în estul Europei, nu poți să nu fi sensibil, la mesajele culturale, politice, unele directe, altele subliminale, ce plutesc în aer, atunci cînd străbați Moscova sau Sankt Petersburgul. Și să-ți pui întrebări, în ce măsură îi ating, îi afectează mental, și pe localnici.
Pentru a ajunge la hotelul petersburghez, de exemplu, am parcurs zilnic, kilometri de drum, iar mental, pagini întregi de istorie. Poziția sa pe Bulevardul Suvorov (Suvorovsky Prospekt), amintește de unul din marii eroi militari ai Rusiei, ce a traversat victorios, între altele, atît Basarabia, cît și țările române, în timpul războaielor ruso-turce de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea.
Suvorovsky Prospekt se întretaie cu nu mai puțin de nouă străzi practic omonime, alcătuind un cartier de locuințe din era primă sovietică, antebelică, toate intitulate, fără exces de imaginație, Prima, A Doua, A Treia, pînă la A Noua Stradă… Sovietică (Sovetskaya Ulița). Un cu totul alt strat de istorie a Rusiei, și te întrebi în ce măsură locuitorii cartierului, mai ales cei din generația tînără, născuți în jurul anului 1991, cel al destrămării imperiului sovietic, mai sînt sensibili la denumirea străzii pe care o traversează.
Ceva a rămas, ceva s-a născut peste timpurile vechi, pare să sugereze o inscripție, desenată cu șablonul, în roșu, pe peretele unei case undeva între A Treia și a Patra Str. Sovietică: două ciocane încrucișate, asemenea vechii steme secera cu ciocanul, desenate într-un cerc, pe marginile exterioare ale căruia stă scris „Working Class Skinheads”, cu trimitere, dedesubt, la site-ul rus, al unei organizații rasiste internaționale, la Moscova și la St. Petersburg pusă în cauză pentru o serie de incidente violente împotriva minorităților nord-caucaziene și central-asiatice…
În sfîrșit, stația de troleibuz pentru a ajunge la hotel, poartă numele Galinei Starovoitova, în memoria căreia există în vecinătatea imediată un scuar care îi poartă numele, și în care a fost instalat și un mic bust. Un alt strat al istoriei Rusiei, de data aceasta foarte recentă, și, curios, nicăieri nu am văzut vreo explicație despre cine a fost Starovoitova, militanta pentru democrație și drepturile omului ucisă în 1998 – asemenea altor personalități de același tip – în pragul casei ei.
Antropolog ca formație, Galina Staravoitova a fost în 1991 purtătoarea de cuvînt a lui Boris Ielțîn în alegerile prezidențiale din Federația Rusă, iar apoi, timp de un an, consiliera lui pentru probleme interetnice. Membră a Dumei de Stat în gruparea „Rusia Democrată”, profund implicată în tentativa, eșuată, de a împiedica declanșarea primul război rus în Cecenia prin negocieri cu liderul separatiștilor, Dudaiev, celebră pentru propunerea ei de a examina sănătatea mentală a membrilor Parlamentului, după o dezbatere pe tema antisemitismului, Starovoitova a fost, între altele, și o oponentă severă față de atotputernicia serviciilor secrete ruse.
După ce, în 1998, s-a opus numirii fostului general al KGB-ului, Evgheni Primakov în calitate de prim ministru al Rusiei, și a introdus în platforma „Rusiei Democrate” un punct ce se opunea extinderii atribuțiilor FSB-ului, la a cărei conducere, coincidență sau nu, venise din vara acelui an Vladimir Putin, Galina Starovoitova a fost împușcată la 20 noiembrie la intrarea în clădirea în care locuia. Ucigașii militantei pentru drepturile omului au fost condamnați la ani de închisoare într-un proces ce a durat pînă în 2005.
Pînă astăzi, nimeni nu a aflat și, evident, nici nu i-a adus în fața justiției pe cei care au comandat însă eliminarea deputatei ruse, una dintr-o lungă serie de omucideri din rațiuni zise politice.
În orașul lui Dostoievski, crima și pedeapsa nu fac neapărat casă bună în era lui Vladimir Putin, dar nimeni nu poate nega înclinarea foștilor leningrădeni, redeveniți petersburghezi, pentru cultură și, în mod special, pentru una a memoriei istorice.
