În Elveția, la Universitatea din St. Gallen, a apărut zilele acestea ultimul număr al revistei online „Euxeinos. Cultură și Guvernare în regiunea Mării Neagre”, publicat sub egida unui centru de cercetări multidisciplinare. Numărul este dedicat integral R. Moldova, istoriei și situației ei politice în context regional și european, și a fost realizat cu sprijinul a doi „redactori invitați”, cercetătorii Diana Dumitru și Petru Negură.
Centrul multidisciplinar de cercetări în domeniul guvernării și culturii în Europa de la Universitatea din St. Gallen, în nordul Elveției, a fost constituit în 2011, de către patru profesori universitari, un politolog, un geograf, un economist și un slavist, ce și-au propus ca misiune să studieze diversitatea europeană; mai exact: „procesele de transformare și europenizare, dintr-o perspectivă interdisciplinară și transnațională”, cu o atenție specială focalizată „asupra regiunii Mării Negre, Ucrainei și a Europei de răsărit în general.”
Revista Centrului de cercetări, intitulată „Euxeinos”, are, de regulă, o tematică aleasă de editori, apare exclusiv online, poate fi citită de toată lumea în mod gratuit, fără abonament, și este publicată în limba engleză, textele originale ale articolelor fiind transmise de echipa editorială unor traducători profesioniști. Revista este sponsorizată de Secretariatul de stat pentru învățămînt, cercetare și inovație din cadrul Ministerului federal elvețian al învățămîntului și, în mod special, de o Fundație culturală, Landis & Gyr, din cantonul Zug, creată în 1971.
Primul număr al revistei, apărut în 2011, a fost dedicat României și Holocaustului, și l-a avut ca redactor invitat pe cercetătorul Daniel Ursprung, de la Universitatea din Zürich. De atunci încoace, numere tematice au fost consacrate, între altele, Georgiei, Jocurilor Olimpice de la Soci, Statalității, religiei și procesului de europenizare din Caucazul de Sud, iar primul număr din 2014, Euromaidanului din Ucraina.
Ultimul număr, 15/16 (2014), încărcat online zilele trecute, se intitulează „Moldova. O istorie fluidă a unei țări de frontieră”, a apărut în mod excepțional cu peste 100 de pagini, incluzînd opt studii științifice și un editorial semnat de redactorii săi invitați, Diana Dumitru și Petru Negură, ambii profesori la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” de la Chișinău.
Este un număr de revistă ce are șanse să devină de referință pentru toți specialiștii interesați în istoria estului european și în mod particular a R. Moldova, constituită – după precizarea din editorial a celor doi redactori – într-o zonă „influențată puternic de ambiții expansioniste concurente și misiuni «civilizatoare» ale unor entități politice de forță, ce au controlat de-alungul istoriei această parte a lumii, [în care] populația indigenă a fost supusă unor multiple fracturi culturale și stratificări succesive sub dominația otomană, țaristă, română și sovietică”.
Și, aceiași editori subliniază faptul că „dezvoltarea economică și culturală a Basarabiei și Transnistriei s-a accelerat în secolul XX, cînd o serie de modele de inginerie socială și construcție națională, modernizatoare și «de înalt modernism» au început să fie testate în scopul integrării populației din acest teritoriu în state/regimuri politice rivale (corespunzînd României și Uniunii Sovietice). În toate aceste cazuri, modelele de guvernare politică și de identificare impuse populației din această regiune au fost importate din afară și nu au fost un produs «autohton» al elitelor indigene.”
Acestea fiind zise, studiile revistei, ce merită toate citite și pot constitui o bază serioasă atît de cunoaștere a istoriei cît și de dezbatere universitară, sînt semnate, în ordine, de Victor Taki, cercetător în prezent la King’s University College, de la Edmonton, profesorii și cercetătorii moldoveni, binecunoscuții universitari Andrei Cușco, Svetlana Suveică, Petru Negură, Diana Dumitru, Igor Cașu, Sergiu Musteață și Alexandru Voronovici.
Cum studiile pot fi ușor citite online, nu aș semnala decît intervalele istorice pe care le acoperă în cele aproape o sută douăzeci de pagini: de la 1812 și emergența regiunii basarabene (Victor Taki), la 1991, cu o cronologie a procesului de obținere a independenței, semnată de S. Musteață.
Momentele fundamentale în jurul cărora se structurează volumul sînt, altfel, 1878 (Andrei Cușco), 1918 (Svetlana Suveică), cultura basarabeană și populația locală în timp de război, în anii 1940-41 (Petru Negură, Diana Dumitru), „Revoluția tăcută”, în momentul 1956 (Igor Cașu) și, în încheiere anul 1924 cu semnificațiile sale (Al. Voronovici).
Un volum, merită repetat, de tezaurizat în forma, ce nu ocupă mult spațiu, a unui simplu pdf…
