Bun găsit și La mulți ani! Cu ocazia sărbătorilor de iarnă și a Anului Nou, Europa Liberă vă dedică un nou program special: Cadouri muzicale, extrase din cele mai frumoase și reprezentative înregistrări apărute pe disc în anul încheiat, 2014.
Așadar, cadourile anului muzical. Aș pune pe unul din primele locuri colecția de înregistrări istorice din arhivele radiourilor europene, nu mai puțin de 60 de CD-uri, publicate de casa germană Meloclassic. Greu de ales, între cei 20 de pianiști de legendă, tot atîția violoniști, cărora li se adaugă înregistrări cu mari violonceliști, dirijori celebri și cvartete intrate în istorie.
Am ales, pentru început, cu gîndul la maeștri de origine română ai viorii, un extras cu Lola Bobescu, o violonistă ce a făcut carieră în Belgia și pe marile scene ale lumii, nepoată a dirijorului, și el la origine violonist, Constantin Bobescu.
Un extras din finalul Concertului pentru vioară și orchestră în la major, KV 219, Nr. 5 de Mozart, cu Lola Bobescu, în 1962 la Festivalul de la Schwetzingen. Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii de la Stuttgart era sub bagheta lui Hans Müller-Kray.
Din seria de discuri consacrate de Meloclassic pianiștilor am ales un extras de pe discul pianistei Monique de la Brucholerie, înregistrare dintr-un recital dat la Chartres, în Franța, 1959. „Rigoare a arhitecturii, densitate a concepției orchestrală, inteligență superioară”, scria Frédéric Gaussin, un critic francez, despre interpretarea dată de Monique de la Brucholerie.
Un fragment din finalul Sonatei în la bemol major, Op. 110 de Beethoven. Monique de la Brucholerie, o pianistă care a concertat de nenumărate ori în România anilor ’50-’70 și ale cărei mărturii din arhivele radio de la București ar merita reînviate.
Pentru criticii cotidianului New York Times, setul de discuri al anului este cel apărut la casa de discuri Urlicht AudioVisual: Muzica lui Gustav Mahler pe discurile de 78 de turații, 1903-1940. Este o colecție de opt discuri compact, produse de un mahlerian și colecționar cunoscut, Gene Gaudette, și restaurate de cîțiva dintre cei mai buni ingineri de sunet de astăzi.
Între marii dirijori care au promovat muzica lui Mahler, după dispariția acestuia și pînă la cel de-al doilea război mondial, setul îi include pe Oskar Fried, Willem Mengelberg, Jascha Horenstein, Hidemaro Konoye, Eugene Ormandy, Bruno Walter, Dmitri Mitropoulos. Infinit de greu de ales între ei, dar, pentru plăcerea dumneavoastră, una din piesele cele mai populare ale muzicii mahleriene, Adagietto din Simfonia a 5-a în do diez minor, în versiunea, rară, înregistrată de Bruno Walter cu Filarmonica din Viena, la 15 ianuarie 1938, în sala Musikverein.
Gustav Mahler, o înregistrare istorică, din 1938, în viziunea și sub bagheta marelui șef de orchestră Bruno Walter.
Printre cele mai lăudate apariții ale anului este și setul de 15 discuri a Cvartetelor de Joseph Haydn în interpretarea unei celebre formații, Schneider Quartet. Creat în 1949-50, condus de violonistul american, născut la Vilnius, Alexander Schneider, cvartetul i-a avut în componența sa pe violonistul Isidore Cohen, altista Karen Tuttle și violonceliștii Madeline Foley și Herman Busch. Grupul s-a constituit la sugestia Societății Haydn din Statele Unite, care dorea să înregistreze toate cele 83 de cvartete ale compozitorului. Operațiunea s-a încheiat în toamna anului 1954, dar, din lipsă de fonduri, cîteva dintre ciclurile de maturitate, nu au apucat să fie înregistrate. Rezultatul nu a fost mai puțin spectaculos, cum o demonstrează astăzi, după ani de așteptare, transferul pe CD ale colecției, sub eticheta „Music and Arts”. Ascultați-i, în finalul Cvartetului „Quintelor”, în re minor, Op. 76 No. 2.
Cvartetul Schneider cîntînd Haydn pe un memorabil set sub eticheta americană „Music & Arts”.
A fost un an excepțional - s-ar putea zice – în primul rînd al marilor colecții, iar între ele strălucește una conținînd 31 de CD-uri, înregistrările solo și de muzică de cameră ale pianistei Lili Kraus, făcute între anii 1933-1958, pentru companiile Parlophone, Ducretet-Thompson și Les Discophiles Français. Toate sînt adunate acum într-un cofret Erato, ce merită tezaurizat în discoteca oricărui meloman. Lili Kraus, care spunea despre ea că este un personaj ieșit din Arthur Schnitzler, fratele de suflet al lui Alfred Döblin și, „probabil, ultimul supus autentic al Imperiului austro-ungar”, a fost o neîntrecută mozartiană și o mare interpretă a lui Haydn. Ascultați-i jocul perlat.
Sonata în mi minor, Hob. XVI :34, Nr. 53 de Haydn cu Lili Kraus pe un disc al unei formidabile colecții publicate de casa Erato.
Într-o epocă în care se tot vorbește de dispariția CD-ului, ca suport fizic pentru muzica clasică, se înmulțesc aproape la infinit înregistrările puse și care pot fi ascultate online, via computer, multe reeditări și restaurări ale unor interpretări cu totul excepționale. Fie că este vorba de case care produc și vînd exclusiv prin site-urile lor, fie că este vorba de popularul YouTube, întotdeuna poți găsi ceva excepțional. Cum este, de exemplu, înregistrarea live cu George Enescu și Orchestra Key Magic (NBC), din 1937, Andantele din Concertul pentru vioară și orchestră de Mendelssohn.
Restaurarea este și ea magică, grație unui pasionat al viorii din Italia, Emilio Pessina. Iar ocazia de a asculta cum suna cu adevărat vioara lui George Enescu, în epoca sa de glorie, cred că este unul din cele mai frumoase cadouri muzicale pe care vi le putem face…
Pe acordurile concertului de Mendelssohn și a viorii lui George Enescu, într-una din înregistrările păstrate în arhivele americane, din 1937, încheiem programul nostru muzical special cu ocazia sărbătorilor. Nu-mi rămîne decît să vă urez încă odată La Mulți Ani și să vă reamintesc că Aici e Radio Europa Liberă.
