„Artiști și Profeți. O istorie secretă a artei moderne 1872-1972”

Victor Eskenasy

06 martie, 2015

O remarcabilă expoziție retrospectivă la SCHIRN Kunsthalle, Frankfurt pe Main.

La Frankfurt, la SCHIRN Kunsthalle, unul din cele mai importante muzee de artă modernă și contemporană din Germania, s-a deschis astăzi o amplă expoziție, cu circa 400 de exponate, dedicată unei teme mai puțin cunoscute, „apostolii” sau „profeții” artei și raporturile lor cu o serie de mari artiști plastici ai secolului XX, cum au fost, între alții, Egon Schiele, Hundertwasser și Joseph Beuys.

Dacă multora din amatorii de artă de astăzi, mișcări socio-culturale cum sînt cele ale beatnicilor sau ale hippy-ilor, le sînt relativ cunoscute și familiare sub multe aspecte, cele care le-au precedat, începînd din ultima treime a secolului al XIX-lea și pînă după mijlocul secolului al XX-lea, sînt puțin cunoscute și, de regulă, numai unei mîini de specialiști, istorici de artă. Este constatarea de la care a pornit, de altfel, inițiativa organizării marii expoziții de la Frankfurt, care o are drept curatoare pe cercetătoarea americană, parțial de origine germană, Pamela Kort, susținută în demersul ei de Max Hollein, directorul principalelor două Muzee de artă ale orașului.

Expoziția, intitulată „Artiști și profeți. O istorie secretă a artei moderne 1872-1972”, pune în evidență un număr de personalități complexe, disidenți și vizionari, s-ar putea spune, în societatea în care au trăit, auto-definindu-se drept „apostoli” sau „profeți”. Karl Wilhelm Diefenbach (1851-1913), Gusto Grässer (1879-1958), Gustav Nagel (1874-1952), Friedrich Muck-Lamberty (1891-1984) și Ludwig Christian Haeusser (1881-1927), figuri de mare harismă, fiecare pretinzînd a fi avut revelații religioase, s-au străduit să-și propage ideile și să cîștige aderenți cîți mai mulți, după spusele lor, „de dragul revelațiilor și nu pentru bani”.

Promotori ai vegetarianismului, apostoli ai lui Cristos la periferia bisericii oficiale, adepți ai naturalismului, sau a diverse forme de revoluție, inclusiv cea leninistă, mai toți au întemeiat „comune” sau colonii de creație, - Monte Verità, în Elveția, fiind poate cea mai cunoscută - în care și-au adunat și îndoctrinat adepții, pînă cînd, în Germania, toate așa-numitele curente oculte și adepții lor au fost scoși în afara legii în 1937. „Religia” nazistă, ca și, apoi cea „comunistă”, nu au suportat să li se facă vreun fel de concurență din partea acestor dizidenți care, în esență, își propuneau toți să reformeze, să „amelioreze” omenirea.

Am întrebat-o pe Pamela Kort, curatoarea expoziției, care este legătura precisă între marii artiști expuși și așa-numiții „profeți”: „Mulți artiști – mi-a răspuns cercetătoarea – au jucat un rol foarte mare în avangardă, cum au fost Schiele sau Kupka, iar uneori un rol mai puțin cunoscut în nașterea avangardei ca Fidus sau Diefenbach. Toți sînt percepuți acum drept personalități cheie în nașterea modernismului, a abstracționismului. Sursele pentru modernismul lor au fost acești ziși profeți, binecunoscuți în Europa germanofonă, ca și în Imperiul austro-ungar.”

„Artiști și Profeți. O istorie secretă a artei moderne 1872-1982”

2/23 Wilhelm Diefenbach, portret din 1882.

3/23 Wilhelm Diefenbach, Per aspera ad Astra.

5/23 Hugo Hoeppener (Fidus), Lotus König.

&bdquo;Comuna” de la Himmelhofs, 1898. — 8/23 „Comuna” de la Himmelhofs, 1898.

9/23 Hugo Hoeppener (Fidus), Templul Pămîntului.

10/23 Frantisek Kupka, La voix du silence.

11/23 Frantisek Kupka, Printemps cosmique.

12/23 Johannes Baader, Reclamă pentru mine, 1919

14/23 Heinrich Voegeler, Nașterea omului nou, 1923.

18/23 Una din sălile Hundertwasser la expoziția de la SCHIRN Kunsthalle, Frankfurt.

20/23 Hundertwasser, Das Blut da im Kreis, 1953.

21/23 Diectorul Max Hollein și curatoarea expoziției Pamela Kort, la conferința de presă înaintea vernisajului expoziției.

23/23 Joseph Beuys, La rivoluzione siamo noi!

Urmați și creionați în operele lor de o serie de mari scriitori, ca dramaturgul Gerhart Hauptmann sau romancierul Hermann Hesse, ideile acestor „profeți” au pătruns și influențat în diverse perioade ale activității lor o serie de artiști plastici exponenți ai curentelor celor mai moderne.

Așa a fost cazul unuia din marii pionieri ai picturii abstracte, cehul Frantisek Kupka, adept al „apostolului” Diefenbach; o asemenea influență l-a adus pe Egon Schiele după 1909, să dezvolte noțiunea de artist ca profet și să picteze în consecință o serie de portrete în posturi cvasi-religioase. Johannes Baader, un membru al mișcării dadaiste din Germania, s-a văzut după 1905 în postura unui mîntuitor, cum o demonstrează colaje și alte diverse lucrări.

Pictorul Heinrich Vogeler, și el un soi de pictor-profet, a stabilit legături cu așa numiții Sființi ai Inflației, Christoși Revoluționari, mergînd pînă la a elogia în tablourile sale moderniste din anii '20 ai secolului trecut revoluția comunistă. Atras o vreme de teosofie și de Rudolf Steiner, a fost, pe de altă parte, și celebrul Vasili Kandinsky. De aceleași curente mesianice s-au simțit atrași după război alți doi mari artiști ai lumii contemporane, Hundertwasser și Joseph Beuys.

O multitudine de exponate ilustrînd această lume, adesea fascinantă, - tablouri, sculpturi, desene, tipărituri - pot fi văzute în expoziția de la Frankfurt, aduse din cele mai variate muzee, între care Centre Pompidou, Galeria națională de la Praga, Leopold Museum din Viena și din numeroase colecții private, acestea din urmă lucrări mai puțin cunoscute și cu atît mai prețioase.

Victor Eskenasy

Linkuri accesibilitate

Urmărește-ne

„Artiști și Profeți. O istorie secretă a artei moderne 1872-1972”

„Artiști și Profeți. O istorie secretă a artei moderne 1872-1982”

Victor Eskenasy

Acest material face parte din categoria