Marea surpriză a începutului de sezon literar din Germania este romanul de debut, intitulat „Codlea, în ianuarie”, semnat de Ursula Ackrill. Plasarea romanului pe lista celor mai importante creaţii literare, desemnate pentru Premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig (care se decernează anual cu prilejul Tîrgului Internaţional al Cărţii din Leipzig din perioada 12 - 15 martie a.c.) a fost cea de-a doua surpriză şi a atras atenţia multor ziare care în ultimele săptămîni au publicat cronici şi recenzii elogioase.
Ursula Ackrill, născută în 1974 la Braşov, a studiat germanistică şi este autoarea unei teze despre scriitoarea est-germană Christa Wolf (susţinută, în 2003, la University of Leicester). În prezent, trăieşte în Anglia şi lucrează ca bibliotecară la Nottingham.
Acţiunea romanului „Codlea, în ianuarie”, apărut la editura Wagenbach din Berlin, se petrece, practic, de-a lungul unei singure zile, 21 ianuarie 1941. În acea zi fatidică a izbucnit rebeliunea legionară, soldată la Bucureşti cu un pogrom contra evreilor care a culminat în atrocităţile antisemite de la abator, unde cadavrele unor victime au fost atîrnate de cîrlige şi profanate de bandele legionare dezlănţuite.
Ackrill nu oferă cititorilor o povestire lineară şi cronologică, ci întrerupe firul epic prin numeroase monologuri interiore, dialoguri explicative şi retrospective pentru a contura biografia fictivă a personajului central, Leontine Philippi din Codlea, localitate situată în apropierea Braşovului, centru important al minorităţii germane din România (mai exact, al saşilor ardeleni).
Leontine Philippi, trecută de 50 de ani, provine dintr-o familie de patricieni saşi, este cultivată şi extrem de reticentă faţă de explozia naţionalismului autohton, german şi român, impulsionat de ascensiunea lui Hitler din Germania nazistă. Înregistrează cu stupoare acţiunile naziştilor saşi, grupaţi în Grupul Etnic German condus de extremistul Andreas Schmidt. Se distanţează faţă de preluarea ideologiei rasiste şi antisemite promovate de către forţele radicale de dreapta, instigatoare la acţiuni contra celor care nu se supun liniei ideologice a Grupului Etnic German.
Autoarea descrie cu precizie şi cu o mare subtilitate stilistică procesul de fanatizare al tinerilor care se înrolează voluntar în batalioanele SS (înaintea încheierii acordului din 1943 între Hitler şi Antonescu), prezenţa unor personaje la recrutările voluntarilor din Codlea ca, de pildă, Führer-ul local, Andreas Schmidt, zugrăvit ca un tip brutal, necioplit şi agresiv. Pe lîngă Schmidt mai apar în carte şi alte personaje istorice, ca „farmacistul de la Auschwitz”, Viktor Capesius, şeful cu propagandă a Gupului Etnic, Walter May, şi mulţi alţii.
În opinia lui Leontine Philippi, promovarea „mitului civilizatoriu” în Europa răsăriteană de către reprezentanţii saşilor nu este nimic altceva decît o „tîmpenie defensivă”, o arborare demonstrative a unei forţe lipsite de temei, îmboldită de Hitler care, în ultimă instanţă, se va răsfrînge negativ asupra întregii minorităţi germane din România. Orbiţi şi induşi în eroare de către nazişti, scrie Ackrill, minoritarii germani se comportă ca nişte „albine ieşite din fire”, reacţionînd după principiul sinucigaş: „a împunge şi a crăpa”.
Leontine Philippi nu acceptă această logică existenţială, suicidară. Ea preferă riscurile unei confruntări directe cu liderii şi susţinătorii Grupului etnic, ştiind ca va pierde această luptă inegală.
Cartea lui Ursula Ackrill este topografia literară a unui biotop etnic, prea puţin cunoscut, supus ba unui şir de bagatelizări, ba trecut sub tăcere vinovată.
Ursula Ackrill, Zeiden, im Januar, Wagenbach Verlag, Berlin, 2015, 256 p.
