Zilele trecute un articol apărut la rubrica de cultură a publicației „The Moscow Times” exprima elogii, cu o doză de rezerve, însă, la adresa „echipei coreografului moldovean Radu Poklitaru și regizorului britanic Declan Donnellan” pentru punerea în scenă la Teatrul Bolșoi a baletului „Hamlet” după Shakespeare.
Alegerea sursei de inspirație nu pare să le fi aparținut celor doi, comanda venind direct de la Serghei Filin, directorul artistic al baletului Teatrului Bolșoi. Poklitaru este citat cu o declarație făcută într-o conversație în cursul ultimelor repetiții, afirmînd: „aș fi ales cu siguranță o altă piesă de Shakespeare”.
Cronicarul de la Moscow Times amintește că o tentativă de a monta un balet pornind de la Hamlet a mai fost făcută în anii ’70 ai secolului trecut, rolul principal fiindu-i oferit celebrului Mihail Barișnikov, pe atunci în trupa Teatrului Kirov (între timp redevenit Mariinski) de la St. Petersburg. Barișnikov, care avea să rămînă în Occident în 1974, ar fi refuzat rolul spunînd „Nu vreau să stau acolo pentru jumătate de oră într-o poză menită să exprime… «a fi sau a nu fi».
Acum, după spusele criticii, Radu Poklitaru și partenerul său britanic au evitat orice referință la meditațiile lui Hamlet, scutit de prea multă reflecție în versiunea lor, și „cheltuindu-și timpul țopăind pe scenă în figuri de mînie și frustrare”. Restul ar fi construit, în mare parte, mai curînd pe pantomimă decît pe dans, dînd impresia „unui gigantic desen animat”.
Dacă subiectul le-a fost cumva impus, muzica baletului a fost aleasă de echipa coreografului moldovean, cu extrase din simfoniile lui Dmitri Șostakovici, prima și a cinsprezecea. Rezultatul este și el în parte criticat, uneori – spune cronicarul – muzica potrivindu-se perfect acțiunii, alteori lăsînd impresia că acțiunea este dirijată pentru a răspunde temelor șostakoviene.
Este amuzant, altfel, să vezi pe Internet, pe pagina unui blog/ghid turistic moldovenesc mai vechi, redactat în engleză, întrebarea „Cine este Radu Poklitaru, unul de-ai noștri sau nu?”, sub titlul generic „Nimeni nu este profet în țara lui”. Într-un interviu publicat tot pe Internet și tot pe o pagină de turism cultural, dar de la Kiev, un alt autor scria: „Numele lui Poklitaru trădează origini românești sau moldovene, dar realitatea este ceva mai complicată, fiindcă în fapt el este un adevărat cosmopolit.”
„Sînt născut la Chișinău, în Moldova, într-o familie de balerini” – preciza Poklitaru. Părinții mei au fost la vîrful baletului moldovean. Apoi mi-am primit educația coreografică la Perm și m-am mutat să dansez în Belarus. Iar acum lucrez la Kiev”. Radu Poklitaru a absolvit în 1991 Școala Națională de Coreografie din Perm, a fost apoi dansator în trupa Teatrului Național Academic Bolșoi din Minsk, unde a absolvit Academia de Muzică, clasa de balet, în 1999, iar în anii 2001-2002 a fost coreograf-șef al Operei Naționale de la Chișinău. În capitala Ucrainei a fondat în 2006, compania „Kyiv Modern Ballet” pe care o conduce de nouă ani.
Crezul său, afirmat în mai multe interviuri, este „încercarea continuă de a urma calea modernă. Mă forțez să mă dezvolt constant și să fac trupa mea de balet să se confrunte cu ritmul vieții moderne”. Poklitaru mai spune că este în căutarea unor balerini nu atît cu capacități fizice, cît cu o senzualitate pură, sensibilitate și capacitatea de a-și exprima viu sentimentele”.
Spectacolul său care a făcut senzație și, practic, l-a lansat în lumea internațională a dansului, a fost tot pe scena Teatrului Bolșoi la Moscova, în 2003-2004, cînd a creat o versiune cu o coreografie modernă a baletului „Romeo și Julieta” de Serghei Prokofiev. Ca mai totdeauna, vîlva în jurul coreografului și a regizorului a fost susținută de un mic scandal ce a însoțit montarea. În ciuda succesului imens, spectacolul a fost scos de pe scenă după ce, nemulțumiți de tăieturile făcute în partitura originală, administratorii legatului Prokofiev au retras drepturile de interpretare. S-a vorbit atunci – amintește un cronicar - și despre nemulțumirea față de intenții ale lui Poklitaru de a pune în scenă la Riga, „Cenușăreasa” lui Prokofiev, plasînd personajul central într-un… bordel.
Scandal sau nu, politică și cultură în Rusia inclusiv, Radu Poklitaru rămîne, așa cum stă scris în curricum-ul său pe pagina de la Bolșoi Teatr, „unul din cei mai dotați tineri coreografi din Europa”.
