Ideile fac lumea dar nimic nu garantează că o fac bine. Cel mai recent exemplu e ideea sau, mai curînd, obsesia descentralizării și a autonomiei locale. Pînă acum mai puțin de zece ani, nimeni nu sufla: descentralizarea și autonomia locală erau sfinte. Toți politicienii și toate guvernele vorbeau într-un glas despre avantajele interminabile pe care le aduc aceste două procese miraculoase.
Și, treptat, toată lumea s-a descentralizat și a cîștigat autonomie. Rezultatele nu arată deloc bine. Marea Britanie e pe punctul de a se rupe, după ce a cîntat în strună descentralizării. Spania e în aceași stuație. Italia și Belgia sînt în permanentă dezabtere.
Dar cel mai rău arată Estul. Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan sînt sfîșiate de războaie și separatism, atent manipulate de Rusia din dosul lozincilor despre autonomie și descentralizare. Ideea după care toată lumea are nu numai dreptul, dar și datoria să se rupă de centru a devenit o religie iar religia dă politici care o iau la vale și nu se mai opresc.
E poate prea tîrziu, dar experiența ultimilor ani spune că structurile puternice și coerența statelor au fost prea ușor demonizate. Nu știm ce va fi mai departe, dar un lucru e cert: e foarte ușor să deșiri o țară și e foarte greu să o coși la loc.
