Un tînăr cercetător american a simțit că viața lui e în neregulă. S-a dus la un atelier auto și a învățat să repare motociclete. După care a scris o carte.
Americanul a înțeles că tot mai puțini oameni știu să facă lucruri cu mîinile lor. Iar asta explică de ce atîta lume simte un gol. Ce mai spune americanul e că a face ceva cu mîna ta schimbă felul în care simți și înțelegi lumea. Universul vine mai aproape, e mai prietenos și mai pe înțeles. Viața nu se mai compune doar din lucruri care nu depind de tine.
La începutul secolului trecut, Lev Tolstoi a înțeles primul și s-a întors la lucrul manual. Dar atunci, totul părea criza unui intelectual. Între timp, problema a devenit socială și globală. Numai săracii și înapoiații mai știu cîte ceva despre meserii.
Dar problema nu privește gradul de dezvoltare, sărăcia sau bogăția. Problema e îndepărtarea de lucruri care există și fără noi: materii, îmbinări, forțe, transformări. Sigur, oricine poate spune că stăm bine, că lucrurile făcute de oameni sînt din e în ce mai multe și mai complicate - așa că de ce să ne îngrijorăm cînd sîntem îngropați de produse? În fond, are cine să facă lucruri. Asta nu e treaba noastră.
Așa e, dar ceva se pierde, iar ce se cîștigă, e un pic mai multă ignoranță. Așa cum știu de pildă că relația pe net poate da o căsătorie sau că friptura se face din ceva ce crește la supermarket.
