Padova, marea metropolă culturală din nord-estul Italiei și, în paranteză fie spus, unul din centrele de tradiție și greutate în studiul românisticii în lume, găzduiește anul acesta o serie de expoziții consacrate lumii renascentiste și școlii unui faimos sculptor toscan, Donato Bardi zis Donatello.
Activitatea acestuia la Padova a durat circa un deceniu, în perioada 1443-44-1453, dar iradierea a ceea ce a devenit o adevărată școală artistică s-a făcut resimțită pînă în deceniul al treilea al secolului al XVI-lea.
Expoziția remarcabilă „Donatello și lecția sa” - parte a programului cultural Donatello și Padova - își propune, după afirmația organizatorilor ei, să evidențieze motivele principale și destinul ideilor maestrului toscan prin intermediul lucrărilor în bronz, marmură, teracotă și unei serii de obiecte de tezaur religios, „ca un mod de a demonstra că bunurile conservate în muzeele orașului, în bisericile diozezei, și în colecțiile publice și private pot constitui un complex ale cărui componente dialoghează între ele...”
„Donatello și lecția sa”
La data la care ajungea la Padova, sculptorul toscan era la maturitatea artei sale, iar prezența sa a stimulat o viață artistică locală deja în efervescență în studiul antichității, a regăsirii unor manuscrise rare, a dezvoltării unor colecții rafinate de imagistică, monede, inscripții și sculpturi antice sau mulaje ale lor. Donatello aducea cu el o știință a perspectivei care, spun specialiștii, îl conducea spre o forțare a spațiului real și îi permitea să rezolve probleme complexe spațiale grație unor formule utilizînd iluzia imaginii, obținînd rezultate apropiate de ale picturii.”
Au rămas în urma lui Crucifixul realizat pentru marea biserică a Sf. Antonio de Padova, imaginea doar a unui mare altar în aceeași biserică, distrus din nefericire de bombardamente în 1944, și, mai ales, capodopera cunoscută de toți amatorii de artă renascentistă, Monumentul ecvestru al lui Gatamelata, un celebru condotier în serviciul Veneției, cea mai mare statuie ecvestră-cenotaf realizată din timpurile antice, a cărei construcție era încheiată în 1452.
Un alt mare sculptor al Renașterii, Andrea Verrocchio, avea să ridice un monument comparabil ca expresivitate și frumusețe, la Veneția, în anii 1481-88, dedicată altui mare războinic, Bartolomeo Colleoni.
După o expresie citată în literatura timpului, Donatello a părăsit Padova pentru a scăpa, „a nu muri din cauza [zgomotului] orăcăielilor broaștelor”; a lăsat însă în urmă o impresionantă pleiadă de discipoli formați în atelierului lui sau crescuți ulterior de cei dintîi. Bartolomeo Bellano a fost unul din cei mai importanți sculptori, după Vasari cel care a introdus folosirea bronzului de mici dimensiuni, un artist ce a lucrat, în deceniul al optulea al secolului al XV-lea, și la curtea sultanului Mahomed al II-lea, la Constantinopol.
Mare artist, sculptor și arhitect, din a doua generație a școlii create de Donatello, expoziția de la Padova îl înfățișează pe Andrea Briosco zis il Riccio, între ale cărui capodopere se disting cîteva teracote policrome de Madone (unele aflate astăzi la Muzeul Getty din Los Angeles). Între cele cîteva expuse acum la Padova, cea purtînd numele Madonna con il libro, cu cartea (prin tradiție Cartea cunoașterii, de unde și epitetul Mater sapienziae) este atît una din cele mai frumoase piese, cît și cu o istorie deosebită.
Statuia din teracotă colorată la origine, provine din colecția unui aristocrat padovan, Rinaldi, scoasă la vînzare în 1934. Avea să dispară ulterior și să revină la vedere în Italia abia în 1984, la Florența, în Palazzo Vecchio, cu ocazia unei expoziții ce înfățișa 140 de capodopere furate de naziști și recuperate grație lui Rofolfo Siviero, poreclit „agentul 007 al artei italiene”.
Sculptura a fost recuperată în Germania în 1953, anul în care Konrad Adenauer și omologul său Alcide De Gasperi au semnat un acord ce prevedea constituirea unei delegații a țărilor prietene însărcinată să planifice programul de restituire a patrimoniului, bunurilor culturale sustrase de naziști din Italia între 1938 și 1945. Sivieri a desfășurat o activitate calificată la vremea ei de agent secret, cu metode neortodoxe pentru a descoperi piesele jefuite. Oficial, Rodolfo Siviero devenise responsabil în 1946 al Biroului interministerial pentru recuperarea operelor de artă dispărute în timpul războiului, iar gradul său diplomatic era de ministru plenipotențiar. Siviero a fost, în același timp, cunoscut drept colecționar și amator de artă, iar casa sa, transformată în muzeu în localitatea Lungarno Serristori, a lăsat-o moștenire Regiunii Toscana...
Ar mai fi de spus că operele lui Andrea Briosco sau Riccio, calificat „maestru al bronzului renascentist” sau „sculptor al pămîntului și focului”, au făcut obiectul unor retrospective organizate de Muzeul Colecției Frick, la New York, și în Italia, la Trento, orașul în care s-a născut artistul, iar piesele prezentate astăzi la Padova, pe urmele lui Donatello, dau o imagine a unei epoci excepționale de expresivitate artistică.
