Despre viața culturală din anii de regim comunist, fie ea la Chișinău, fie la București, mulți își dau cu părerea din cînd în cînd, puțini scriu, de obicei sinteze, și, cel mai adesea, cu finalitatea de a condamna în ansamblu politicile culturale generate, administrate și aplicate de stat și reprezentanții săi în planul culturii. Cele cîteva studii serioase, de genul celor semnate de Cristian Vasile, în România – Politicile culturale comuniste în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu 1965-1974 (Humanitas, 2011 și 2014) – se numără pe degetele unei mîini și se bazează, de regulă, pe documentație de arhivă scrisă.
Nici la București, și cu atît mai puțin la Chișinău, arhivele televiziunii și cele ale radioului nu au fost inventariate, iar cataloagele lor făcute publice și puse la dispoziția cercetătorilor, așa cum se întîmplă în țările civilizate; nici, în cea mai mare parte a lor, arhivele nu au fost digitalizate, pentru a se asigura, în primul rînd, conservarea lor în timp. Nici gînd să existe Institute naționale ale audiovizualului sau o politică bine structurată, coerentă, de arhivare și apoi de distribuire/vînzare a arhivelor pentru activități didactice sau, pur și simplu, bucuria amatorilor de teatru, muzică etc.
Cine are habar, de exemplu, la Chișinău despre trecerea și concertele date acolo de Dmitri Șostakovici sau David Oistrach? Dacă există încă păstrate mărturii fotografice și pe bandă audio și video ale trecerii lor și, în general, ale unor momente care au fost pe plan cultural, din perspectiva timpului, istorice, și ilustrative pentru cariera unor mari interpreți, fie ei sovietici, fie, mai ales, moldoveni? A încercat oare cineva la vreuna din instituțiile universitare de la Chișinău să organizeze o misiune de cercetare în arhivele TV ex-sovietice pentru a descoperi cum arăta, cum era reflectată în imagini și sunet, Moldova și viața ei culturală în anii comunismului?
Un colecționar și editor de arhive muzicale clasice semnala zilele trecute existența pe Internet a unui canal Youtube dedicat restaurării și difuzării arhivelor culturale ale televiziunii sovietice din anii 1960-70. Am avut supriza de a descoperi acolo adevărate tezaure, unele muzicale, altele coreografice, iar cîteva din ele sînt ilustrative direct pentru viața culturală a Moldovei și comunității românești bucovinene, în acele timpuri. Canalul Youtube se intitulează „ТРИАЦЕТАТ ТВ”, iar fiecare arhivă este digitalizată, restaurată, cu mare grijă, fiind prezentată cu numărul de inventar, informațiile și datele de pe fișa de inventariere a arhivei sovietice TV de unde provine.
Numele cel mai cunoscut pentru moldoveni este, foarte probabil, cel al marii cîntărețe de operă, Maria Bieșu. Soprana este reprezentată generos în videourile restaurate, tînără, la începutul anilor ’70, la scurtă vreme după ce cîștigase un meritoriu premiu al treilea la Concursul Ceaikovski, la Moscova și avusese șansa de a fi trimisă pentru perfecționare în Italia, la celebra Scala, la Milano. În plină strălucire a vocii, Maria Bieșu a fost filmată de televiziune în două rînduri, odată în 1970-71, după ce primise titlu de Artist al Poporului al URSS, într-o emisiune intitulată „Pagini din operele preferate”, alături de un mare tenor, Vladimir Atlantov, și a doua oară, în 1975, într-un alt program de aproape 50 de minute de arii din opere, înregistrat și filmat de Telefilm Chișinău.
Ascultați-o într-un scurt fragment din Cio-Cio-San (rolul în care cîștigase titlul de cea mai bună Madama Butterfly, la un concurs din Japonia), alături de Vladimir Atlantov în rolul lui Pinkerton.
Din lumea operei, Telefilm Chișinău, înregistra în 1975 vocea deosebit de frumoasă a Alisei Djamagorțian, laureată a Concursului „George Enescu” de la București, într-un ciclu de „Cîntece ale Nistrului” pe muzica lui Simion Lungu. Din acest ciclu un fragment de cîntec „Primul ghiocel”:
Muzica populară, atît voce, cît și coreografie, poate fi și ea găsită pe canalul meritos care a restaurat pînă acum circa o sută de emisiuni difuzate de televiziunea sovietică în anii 1960-70. Telefilm Chișinău îl înregistra, de exemplu, în 1973, pe un binecunoscut cîntăreț de muzică populară, Nicolae Sulac, cu melodia „Primul/Cel mai chipeș din sat”, într-o emisiune intitulată „Primăvara cîntecului”.
Alte înregistrări de interes, perfect restaurate, o înfățișează în același deceniu pe Sofia Rotaru, iar deosebit de amuzant de privit sînt două dansuri moldovenești, ambele comice, unul transmis într-o emisiune a televiziunii de la Saratov, cel de-al doilea al televiziunii ucrainene, înregistrat la Odesa.
Restaurarea tuturor acestor emisiuni de televiziune, care deschid o fereastră direct în miezul lumii culturale a anilor 1960-70, este o întreprindere excepțională și ar putea constitui un model pentru o inițiativă similară din partea actualilor actori și oameni politici în domeniul culturii de la Chișinău.
