Cînd într-o instituţie medico-sanitară nu există suficiente femei de serviciu şi e multă murdărie, nu e vorba doar de salariile mici pe care le primesc oamenii care fac curăţenie. E vorba de temelia găunoasă a statului. E vorba de faptul că la noi există meserii privilegiate, „superioare”, şi meserii neglijate, de care lumea fuge ca dracul de tămîie.
Inegalitatea stridentă şi discriminarea au fost puse la baza statalităţii moldoveneşti. Aici de la bun început cei mai importanţi au fost cei care lucrează în măruntaiele maşinăriei statale – cinovnicii, diplomaţii, poliţiştii şi securiştii, marii conducători. Ceilalţi au fost şi sînt secundari, lipsiţi de privilegii şi favoruri. Statul are grijă în primul rînd de pîrghiile sale. În fond, faptul acesta nu ar fi fost foarte supărător dacă statul ar fi combătut corupţia şi hoţia. Aici însă s-a furat mereu ca-n codru în văzul celor care trebuie să asigure corectitudinea. Dispariţia sumelor uriaşe din trei bănci e doar un episod al serialului hoţiei.
Cînd vezi un securist zdravăn, în jur de 40 de ani, cu o pensie de 7000 de lei, şi ştii că o sumedenie de septuagenari şi octogenari au muncit o viaţă ca educatori sau profesori pentru a primi o pensie de trei ori mai mică, realizezi că ceva nu e în regulă în ţara asta. Şi în definitiv de ce trebuie un funcţionăraş să aibă pensie calculată după alte criterii deja la 52 de ani, pe cînd eu, scriitorul şi ziaristul, trebuie să muncesc cu zece ani mai mult ca s-o am? Întrebarea mea e mai mult decît îndreptăţită dacă ne gîndim la rezultatele discutabile obţinute de-a lungul anilor de armada cinovnicilor.
Măcar aceste privilegii dubioase să fie anulate, că hoţia şi corupţia vor mai înflori aici multă vreme. E inadmisibil să existe asemenea inegalităţi într-o ţară în care sărăcia face ravagii, iar clasa politică e compromisă.
