Era de aşteptat ca achiziția exorbitantă a vreunui jucător să domine mini-sezonul de transferări încheiat acum cîteva zile. N-a fost așa. Achizițiile de jucători n-au mutat nume mari. În schimb, scena a fost confiscată de o schimbare de antrenor. În timp ce toată lumea stătea cu ochii pe bursa jucătorilor, la München, un comunicat scurt aducea știrea șoc: Pep Guardiola, faimosul părinte al Barcelonei și antrenorul actual la Bayern München a decis să plece în Anglia, la Manchester City.
Speculații și zvonuri sugerau de mai mult timp această mișcare. Însă, confirmarea a provocat un șoc în Anglia și în fotbalul european. Mai întîi, pentru că Guardiola, un antrenor fără pată și ezitări, e la prima decizie riscantă. Guardiola a antrenat a doua echipă a Barcelonei, apoi Barcelona și acum Bayern Munchen. Adică echipe de mare tradiție și instituții fără egal în fotbalul de club europan. Manchester City, viitoarea echipă a lui Guardiola, nu e așa ceva. Cumpărată în 2008, de un șeic miliardar din Abu Dhabi, Manchester City a devenit peste noapte un club extrem de bogat. În cîțiva ani, Mancehster City a adunat o colecție de superstaruri și a intrat în lupta pentru titlu. Dar Manchester City e al doilea club al orașului, mereu în umbra lui Manchester United. Manchester City e o echipă fabricată rapid, fără un public fidel și plină de banii cu care speră să compenseze lipsa tradiției. E o situație complet nouă pentru Guardiola. Manchester City seamănă cu un mare club european doar în alcătuirea lotului dar rămîne un club cu succese interne foarte recente și fără succese în marile competiții europene. Aici pare să stea explicația mutării. Manchester City a ratat constant campaniile pentru Liga Campionilor și va încerca, sub conducerea lui Guardiola, să forțeze o reușită.
A doua sursă de risc pentru Guardiola e schimbarea de mediu. Anglia și fotbalul englez sînt mult diferite de continent. Jurgen Kloop, antrenorul german al lui Liverpool, l-a avertizat pe Guardiola asupra climei. Nu e chiar o vorbă în vînt sau dacă e, atunci e o vorbă în interminabilele vînturi care mută ploile în Anglia. Vremea e mai mereu nepotrivită și rea pentru fotbal, deși gazoanele sînt mai întotdeauna impecabile. Restul nu e mai puțin ciudat. Publicul e fidel indiferent de poziția în clasament și echipele mici contează pe suporteri extraordinari care le ajută să scoată untul din echipele mari. În Anglia nu există meciuri ușoare sau dinainte cîștigate. Altă noutate nu tocmai plăcută e calendarul e infernal. O echipă ca Manchester City poate juca în trei competiții interne, în una europeană și va trebui să dea naționalei jucători. O echipă engleză joacă deseori patru meciuri în 12 zile. Campionatul nu încetează iarna cînd vremea și terenul cer eforturi duble. Mentalitatea și stilul de joc sînt dominate de angajament total, iar subtilitățile tehnice sînt mereu măturate de asaltul fizic. Accidentările sînt numeroase și de la sine înțelese. Arbitrajele îngăduie intervenții care aduc avertismente sau eliminări în fotbalul continental.
E greu de crezut că Guardiola, un antrenor extrem de competent și minuțios, nu știe toate aceste lucruri. A le trări, însă, direct e cu totul altceva.
Guardiola, un antrenor de superclasă, va intra într-un mediu foarte dificil. Un meci nul e exclus. Partida va avea un învingător și un învins.