Oricât de bine ar funcționa în teorie mașina democratică europeană, se ajunge uneori la situații care ar lăsa perplex un teoretician clasic al distribuirii echitabile a puterii și influenței politice.
Doua asemenea situații se desfășoară chiar acum sub ochii noștri, în Polonia și Ungaria.
In Polonia, unde ultimele alegeri au fost câștigate de partidul Dreptate și Justiție (abreviat PiS) al lui Jarosław Kaczyński, fratele geamăn al răposatului președinte Lech Kaczyński, șefii acestei formațiuni ultraconservatoare au început, de îndată ce au format un guvern, să ia măsuri de control asupra justiției și presei.
Într-atât de mare a fost precipitarea acestor politicieni anti-europeni încât la Bruxelles s-a stârnit îngrijorare, liderii polonezi au fost chemați să dea socoteală, și chiar s-a pus problema sancționării Poloniei prin ridicarea dreptului său de vot.
Conservatorii polonezi ai lui Kaczyński nu au mulți apărători pentru că partidul anti-european PiS face parte din formațiunea euro-sceptică și minoritară ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni).
ECR, cu doar 75 de europarlamentari din 751 include, pe lângă cei 20 de conservatori britanici (Tories), câte 1, 2 sau 3 din alte 16 țări. Cei mai mulți, după Tories britanici, sunt cei 19 polonezi, dreapta dură ultra-catolică, anti-avort, anti-imigrație, anti-gay, anti multe… Tories britanici vor afară din Europa, iar cei 4 ultranaționaliști flamanzi (N-VA) din grup cer independența Flandrei și sfârșitul Belgiei. Polonezii nu au așadar mulți apărători, dar s-a decis în cele din urmă să fie lăsați în pace pe moment, pentru că partidul la putere la Varșovia a fost ales și că asta ar fi voința majorității poloneze.
Raționamentul este fals. Dacă e adevărat că în Ungaria Fidesz-ul lui Viktor Orbán a câștigat cu peste 50%, în schimb în Polonia lui Kaczyński partidul PiS a realizat un scor de doar 37%, din pricina absenteismului și a felului în care e conceput sistemul electoral polonez. Asta înseamnă că ei reprezintă doar un polonez din trei. Discursul grandilocvent despre voința majoritații nu-și are aici locul.
De altfel, chiar dacă ar fi câștigat cu 51%, precum Orbán în Ungaria, asta nu ar fi dat dreptul politicienilor conservatori din PiS să se activeze de îndată la modificarea legilor și a Constituției, căci democrația nu însemnă impunerea voinței celor care au câștigat vremelnic.
E interesant însă că la Bruxelles, Comisia europeană, care reacționează rapid la orice încălcare a principiului concurenței, închide mai lesne ochii la abuzurile constituționale. De altfel, activarea unui mecanism potențial punitiv împotriva Poloniei contrastează cu modul în care Viktor Orbán a fost protejatat în permanență de Comisia lui Jose Manuel Barroso.
La fel, abuzurile din România anului 2012, cu eșuatul puci parlamentar al stângii, au stârnit (pe bună dreptate) indignare la Bruxelles, nu însă și cele din Ungaria, Fidesz fiind membru în puternicul PPE.
Abia în asemenea situații vedem că în Europa de astăzi liberalismul economic a devenit noua ideologie în detrimentul liberalismului politic.
