La 19 februarie, pe stil vechi/2 martie pe cel nou, se împlinesc o sută de ani de la dispariția reginei Elisabeta a României, mai populară sub pseudonimul ei poetic Carmen Sylva. În Germania, la Mannhein, centenarul împlinit a fost comemorat printr-un concert intitulat „Ce îmi povestește pădurea…” și organizat de cercetătoarea în istoria muzicii Marion Fürst, care ne-a acordat un interviu.
«Ce îmi povestește pădurea…» Concert moderat despre viața și opera Reginei Elisabeta a României, alias Carmen Sylva”, s-a intitulat comemorarea muzicală a centenarului împlinit, în cursul căreia un grup de muzicieni din Mannheim, profesioniști și amatori, reuniți în jurul muzicoloagei Marion Fürst au interpretat timp de o oră și jumătate piese inspirate de Carmen Sylva sau pe versurile ei. Marion Fürst a introdus fiecare moment muzical, încadrîndu-l în parcursul vieții Reginei, ilustrat cu o proiecție de diapozitive, de portrete și locuri.
Programul a inclus Trio-ul pentru corzi „Aubade”, lucrare de tinerețe a lui Enescu, lieduri și muzică corală de Luise von Wied (1880-1965), Carl Reinecke (1824-1910), Hans Huber (1851-1921), August Bungert (1845-1915), Agathe Backer Gröndahl (1847-1907) și Hans Sommer (1837-1922), intercalate cu Trio-Fantezie pentru pian, vioară și violoncel, dedicat de Louis Bödecker (1845-1899), lui „Carmen Sylva, în cinstea marii poete”.
Am stat de vorbă după concert cu muzicoloaga Marion Fürst după concert și am întrebat-o despre originea ideei de a organiza un asemenea concert, cu un program ales atît de profesionist și cu impact emotiv la spectatori.
Marion Fürst: „Mi-am petrecut vacanța în România de două ori și am fost profund impresionată în cursul vizitei la Castelul Peleș; acesta a fost primul meu contact cu [Regina] Elisabeta, Carmen Sylva. Mi-a venit ideea să fac o prezentare la Mannheim, unde lucrez ca pedagog… Lucrurile se întîmplau aproape zece ani în urmă.
Anul trecut am avut șansa să am puțin timp să mă gîndesc la proiectele mele și am redescoperit CD-ul pe care l-am adus din România cu liedurile lui Enescu. Așa a început; am căutat pe Internet informații despre Carmen Sylva; am găsit apoi adresa Fundației Carmen Sylva și am observat că Dna [Irina Silvia] Zimmermann, [care o conduce], locuiește tot la Mannheim. Am luat legătura cu ea, ne-am întîlnit de mai multe ori, am fost încîntată, și am decis să fac această prezentare.
Am început prin a căuta să văd cîți compozitori au compus muzică pe textele ei; există mai mulți muzicologi care au lucrat în acest domeniu și am văzut că este mult de lucru și, mai ales, să găsesc muzica pentru a putea fi interpretată.”
Radio Europa Liberă: Ce ne puteți spune, pe scurt, despre acești muzicieni inspirați de poezia și textele reginei poete Carmen Sylva?
Marion Fürst: „Există mai multe feluri de compozitori. Unii erau prieteni cu Carmen Sylva, alții au lucrat cu ea, au fost în preajma ei și au făcut muzică împreună în fiecare zi, dar există și numeroși compozitori care au onorat lucrările ei, dat fiind că a fost o personalitate atît de impresionantă, faimoasă în epoca ei.
Calitatea muzicală variază. Nu toată această muzică este excepțională, totuși merită auzită, cunoscută, pentru a avea o imagine despre muzicienii timpului. Noi gândim mereu raportându-ne la capodopere și la marii compozitori, dar în peisajul muzical de zi cu zi avem de-a face cu o coexistență a unei multitudini de stiluri. Or găsesc că este foarte important să reînviem muzica unor compozitori uitați, chiar și pentru a înțelege mai bine de ce lucrările cunoscute sunt mai valoroase. Bunăoară, lucrarea lui Hans Sommer, în reducția ei pentru pian (există și o variantă pentru orchestră, care a fost înregistrată pe disc)...”
Extras din Trio pentru corzi „Aubade” de George Enescu
Radio Europa Liberă: Cum se încadrează muzica lui și ce opinie aveți despre George Enescu?
Marion Fürst: „În ceea ce mă privește, iubesc foarte mult muzica lui Enescu și sunt adesea iritată atunci când întâlnesc români, chiar muzicieni, care strâmbă din nas la auzul numelui lui. Nu prea pot înțelege asta, dar poate că cei care au crescut și trăit în România au o relație mai dificilă [cu această muzică]. Poate că Dvs. știți mai bine de ce românii au probleme cu Enescu [râde]. De altfel, am sentimentul că românii au în general probleme cu tot ceea ce au valoros și adesea nu sunt conștienți cât de bogată este cultura lor. Au tendința de a-și ține ascunsă, de a nu-și prețui cultura, după principiul: «Ah, ceva românesc nu poate fi într-adevăr bun...! »
Deci, îl iubesc foarte mult pe Enescu, am ascultat o reprezentație Oedipe la Frankfurt și am fost extrem de impresionată. Găsesc că este o muzică extrem de inovatoare, aflată la granița cu modernismul, deși limbajul muzical este, de fapt, accesibil și unui public mai larg. Este o muzică aproape ilustrativă - în orice caz, piesele pe care le-am auzit, astăzi, bunăoară -, unde aproape poți auzi foșnetul pădurii sau ploaia. Această piesă, liedul Regen (Ploaia), este și piesa mea preferată din concertul de astăzi.”
Radio Europa Liberă: Intenționați să studiați mai departe relația dintre Carmen Sylva și lumea muzicală?
Marion Fürst: „Da! Îmi doresc foarte mult să scriu o carte despre asta. Următorul pas ar fi o călătorie la Viena, pentru că la Viena există foarte multe partituri pe care le voi copia (voi avea nevoie, probabil, de o săptămână pentru asta), pentru că deocamdată dețin doar informațiile că aceste materiale există undeva. Mai sunt foarte lucruri de făcut și va fi nevoie, cel mai probabil, de mai mulți ani până voi ajunge la un rezultat final. Proiectul mi se pare, însă, extrem de interesant și doresc neapărat să-l finalizez.”
Un disc compact cu această muzică ar fi extrem de binevenit atît în Occident, cît și în România, mai ales în contextul aniversării Reginei Elisabeta la împlinirea a o sută de ani de la moartea ei.
Marion Fürst: „Ar fi o idee foarte bună, dar întrebarea este cine va finanța asta... Cineva din public a avut o altă idee interesantă, anume realizarea unei emisiuni radio; deci ar trebui contactat un post de radio care ar fi interesat în acest proiect. S-ar putea, desigur, realiza și un CD, dar doar într-un cadru privat (sau s-ar putea discuta cu [compania germană] CPO). Mai trebuie spus că, deși foarte buni, cântăreții nu sunt profesioniști, ci amatori. Bunăoară, doamna [Corinna] Langenbacher este o fostă studentă de-a mea...”
