Dacă cineva a mai avut dubii legate de felul în care vor fi recuperaţi banii ciordiţi din bănci, deunăzi dubiile s-au evaporat. S-a întîmplat ceea ce era firesc să se întîmple după 25 de ani de corupţie şi hoţie fără frontiere. Aşadar, Guvernul a acceptat să transforme în datorie de stat rambursabilă din bugetul public banii pe care Banca Naţională i-a alocat băncilor devalizate cu garanţia guvernelor Leancă şi Gaburici. E un soi de „Priehali!”, vorba unui vecin de-al meu.
Dacă dezvăluirile făcute de portalul mold-street.com sînt adevărate, căci despre ele e vorba, şi ele par a fi adevărate, putem doar să mai constatăm o dată în plus hidoşenia maşinăriei statale construite aici acum 25 de ani cu surle şi trîmbiţe. Acum e limpede că nu se mai mizează pe găsirea şi pedepsirea hoţilor, pe recuperarea banilor de la făcătorii de mişmaşuri. Nu, nu asta e miza construcţiei statale făurite aici cu însufleţire şi speranţă în zorii tranziţiei.
Guvernanţii ne propun nouă, simplilor contribuabili, să restituim banii în locul escrocilor. Adică să fim solidari cu escrocii. E însă un gen de solidaritate care emană un miros pestilenţial şi care e o nouă cacealma. Presupun chiar că escrocii se hlizesc, văzînd deja cu ochiul minţii cum noi, simplii muritori, ne înhămăm la căruţa acestor datorii.
Nu am chemat niciodată lumea pe baricade, sînt în general un personaj bonom şi paşnic. Dar ceea ce fac acum conducătorii tranziţiei mi se pare inacceptabil. Aşa ceva este inadmisibil. Nu e doar părerea mea. E părerea multor contribuabili oneşti, care nu au furat bani din bănci. De aceea, societatea civilă trebuie să se gîndească repede şi foarte bine cum să scape de acest jug pe care ni l-au pregătit guvernanţii. Am văzut că unii se gîndesc să plece din ţară. Cred că, la rigoare, ar fi şi asta o soluţie. Dar pesemne mai există şi altele.
