Nu călătoresc prea des prin Europa. Dar ori de cîte ori ajung într-un oraş european, mă copleşeşte senzaţia că urbea din care vin - Chişinău - aparţine unei epoci îndepărtate şi întunecate. Săptămîna trecută m-am plimbat prin Amsterdam şi am fost frapat de rigoarea, ordinea, confortul şi curăţenia care domnesc acolo.
Diferenţa e izbitoare. Acolo - tramvaie noi, biciclete şi taxi-uri, aici - microbuze jegoase şi autobuze matusalemice. Acolo drumuri şi trotuare netede, perfecte, curate, aici – drumuri şi trotuare lamentabile, crăpate, acoperite de gunoaie.
M-a mirat numărul foarte mare al olandezilor care merg cu bicicleta. Sînt zeci de mii de oameni care circulă prin urbe cu bicicleta. E foarte uşor pentru că pretutindeni sînt piste pentru biciclişti. Ordinea e desăvîrşită. Maşina merge pe drumul ei, tramvaiul pe linia lui, bicicleta pe pista ei şi pietonul pe trotuarul lui. Nimeni nu atentează la drumul altuia. În Moldova, bicicleta e considerată un apanaj al săracilor şi proştilor. La noi, jeepul somptuos contează, chiar dacă ţara e cea mai săracă din Europa!
Arhitectura Amsterdamului te apucă de ochi, te fascinează. Case frumoase, îngrijite, fără amestecuri stridente de culori şi fără anexe stupide făcute de locatari. Aici, în RM, o plimbare prin Botanica de Jos te poate băga în sperieţi. Nişte anexe şi mansarde slute şi periculoase, care se potrivesc în decor ca nuca-n perete.
Amsterdamul mai e numit Veneţia nordului pentru canalele sale frumoase. Sînt case care se înalţă chiar deasupra apei, al căror fundament e mereu încercat de forţa apei. Ele însă sînt fortificate şi rezistă. Pentru asta sînt alocate sume mari. La noi, nu cred că ar rezista multă vreme.
În final, ca să nu par foarte pesimist, o să remarc şi un lucru prin care Chişinăul întrece Amsterdamul. E vorba de viteza Internetului, care, paradoxal, în Moldova e mai rapidă. Nu e rău, dar e prea puţin. Prea puţin cînd treci în revistă toate lacunele şi bizareriile autohtone.
