Există cîteva teste care spun multe despre o nație. Sau, mai degrabă, despre educația pe care oamenii o absorb, laolaltă, în lumea care i-a născut.
Mai întîi, e vorba de trafic. Pe șosea, românii, de pildă, sînt neîncetat răi unii cu alții. Șoferii vor să domine și să umilească. Regulile de circulație sînt un necaz care trebuie înlăturat. Deviza e: toți ceilalți sînt niște fraieri, numai eu contez.
A doua situație e așteptarea la coadă. La poștă, la banda de bagaje din aeroport, la metrou sau la casa de plată din magazin, unul și același instinct: să apuci primul, să te bagi în față și să-i dai la o parte pe ceilalți. Ordinea cozii dispare într-o clipă și toți ceilalți devin adversari. Deviza e: nu te încrede în ceilalți, pune mîna și înșfacă.
De unde vin toate astea? Sînt multe de spus dar cel mai important e că deprinderile nu se pierd și se repetă cu fiecare generație. Năravul din fire n-are lecuire. Restul e teorie.
