Pe mai toată planeta, angajații, chiar și din sectorul privat, primesc un număr de zile lucrătoare de concediu plătit, în general între 15 și 28 de zile pe an. Prin câteva culturi și regimuri politice numărul de zile garantate de stat e însă mult mai redus: în Mexic sau în China, de pildă, doar 5 zile anuale sunt garantate de lege, altfel zis o săptămână (încadrată de două weekenduri).
Acestea au fost mari cuceriri ale luptei sindicale cu patronatul de-a lungul primei jumătăți a secolului XX. Ba chiar, în țări cu lungă tradiție socio-sindicală cum sunt Franța, Belgia sau Grecia, lucrătorii obișnuiau, până la actuala criză, să primească o a 13-a lună de salariu, în general înainte de vacanța de iarnă, ba chiar primeau și ceea ce francofonii numesc “pécule de vacance", “bani de vacanță”, care se calculează în funcție de numărul zilelor lucrate efectiv.
Cei care au vacanțe lungi: șase săptămâni, de pildă, în cazul multor europeni, vor tinde, evident, să fie mai puțin preocupați de organizarea vacanțelor sau de etalarea lor de-a lungul anului. Șase săptămâni permit repartizare, intercalare, pot puncta munca de-a lungul anului. Pentru cei care nu au decât o săptămână-două, însă, situația e total diferită, iar pregătirea vacanței devine minuțioasă, pentru a putea profita cu totul de cele câteva zile.
Odată cu generalizarea turismului de masă și a vacanțelor low cost, a apărut și posibilitatea de a economisi enorm programând cu mult timp înainte, uneori chiar cu un an. Companii de aviație pot oferi zboruri pentru anul următor, pentru Italia sau Spania, la prețuri de cinci euro… sau chiar un euro biletul de avion. Hotelurile din anumite zone turistice oferă de asemenea reduceri uriașe dacă rezervi și plătești cu un an înainte. Anul se scurge, apoi, în așteptarea concediului care e deja planificat, plătit, rezervat.
Alții, mai aventuroși, preferă varianta “last moment”. Pentru o sumă modică, companii de avioane, nu neapărat low cost, vând în ajun, pe nimica toată, locurile rămase neocupate pe anumite zboruri.
In sfârșit, există trei țări, SUA, Turkmenistanul și Coreea de Nord, care nu au vacanțe plătite prevăzute în lege și in contractele colective. Acolo unde în majoritatea țărilor europene ești practic obligat să pleci în vacanță, în Statele Unite fiecare își negociază cu individual zilele de vacanță cu patronii. Asta nu înseamnă că americanii nu merg în vacanță, ci că vacanțele lor sunt rezultatul unor convenții individuale, iar nu colective. Cât despre Turkmenistan și Coreea de nord, nu e de mirare că nimeni n-a văzut vreodată turiști turkmeni sau nord-coreeni.
---------------------
„Am început pregătirile cu circa jumătate de an înainte de călătorie, cu bilete internaţionale şi interne cumpărate, hoteluri bronate, planuri pentru vizite gândite. Turul nostru, de data asta, cuprinde Tailanda și Cambodia, cu 6 orașe, în total. Atunci când te pregăteşti de o călătorie într-o ţară exotică îţi umpli bagajul cu pastile pentru malarie, diaree, dureri de cap, de stomac, dezinfectanţi, haine mai conservatoare, viză, soluţii protectore de insecte, de soare. Ai grijă să iei vaccinul potrivit. Iei tot necesarul din lista din mintea ta pe care ţi-ai creat-o cu săptămâni înainte de a porni la drum.” Acesta este un crâmpei de pe un blog a cărui autoare se prezintă Natalia, o călătoare din Moldova.
Exemplul Nataliei este mai curând o excepție, decât o regulă. Deseori, moldovenii nu se obosesc cu planificarea vacanțelor, lasă pregătirile pentru ultima sută de metri și se lasă prinși în plasa ofertelor agențiilor turistice.
Circuitele prin mai multe locaţii, care, de regulă, trebuie organizate individual sunt preferate de doar 5 la sută din turiștii moldoveni, arată datele Asociației Naţionale a Agenţiilor de Turism.
Preşedintele Asociaţiei Alexandr Juraveli spune că în ultimii ani atitudinea cetăţenilor faţă de vacanţă, a început să se schimbe. Tot mai mulţi îşi planifică sejururile la mare sau la munte cu câteva luni înainte, apelând la sistemul rezervărilor prealabile, în special pentru că ofertele sunt la preţ redus.
„Comparativ cu anii trecuţi au început să crească rezervările pe early booking cu 10, 20 la sută anual. Anul trecut pe early booking şi-au cumpărat în jur de 35-40% şi-au cumpărat foile, adică şi-au programat din timp. Anul acesta e mai complicat, din cauza crizei. Rezervările timpurii au scăzut cu circa 30 la sută. Sunt mai multe motive, oamenii poate că au bani, dar nu au încredere în ziua de mâine şi aşteaptă ultimul moment să plece, sau pur şi simplu nu au bani.”
Datele statistice arată că doar 20 la sută din cetățenii Republicii Moldova au un salariu mai mare de 3500 de lei, şi îşi pot permite o călătorie turistică anuală.
