La ultimele mari proteste anti-guvernamentale și împotriva partidului aflat la putere, desfășurate sîmbăta trecută la Varșovia, au participat circa 50 de mii de oameni. De ordinul zecilor de mii de oameni a fost și unul din marile proteste desfășurate la Budapesta, în cursul primăverii, tot împotriva politicilor conservatoare și, din nou a partidului populist și ultranaționalist aflat la putere. Observatorii politici se întreabă în ce măsură aceste mișcări de masă au în spate o susținere eficientă și care este atitudinea intelectualității.
O prezentare a protestelor recente din Polonia semnala că în spatele actualei mișcări de protest se află Comitetul pentru Apărarea Democrației (KOD), o organizație constituită în noiembrie anul trecut, în mare măsură după modelul Comitetului de Apărare a Muncitorilor (KOR), creat de intelectualitatea poloneză în 1976, și care un an mai tîrziu avea să se transforme în Comitetul pentru Apărarea Socială (KOR).
În manifestul program al acestei organizații care a secondat celebra mișcare sindicală „Solidaritatea”, fondatorii ei își propuneau „să combată represiunea pe motive politice, de opinie, religioase sau rasiale și să ajute oamenii persecutați din aceste motive. Să lupte împotriva violării guvernării legii și să sprijine victimele unor asemenea violări. Să lupte pentru salvardarea instituțională a drepturilor și libertăților cetățenilor” etc.
Manifestul program al noii organizații poloneze, KOD, afirmă explicit că „Democrația este amenințată în Polonia. Acțiunile guvernului, disprețul său față de lege și tradițiile democratice ne obligă să exprimăm o opoziție hotărîtă. Nu vrem o Polonie totalitară, închisă pentru gîndirea diferită de cea a ordinelor date de guvern. Nu vrem o Polonie plină de frustrare și dorință de răzbunare. [...] Sîntem hotărîți să vorbim cu voce tare, deschis și ferm, despre decență, lege și respect reciproc, să exprimăm aceste opinii nu numai acasă și pe Internet, dar și pe străzi și în piețele orașelor și satelor noastre.”
În ce măsură Comitetul pentru Apărarea Democrației (KOD) va reuși să se opună eficient guvernării Partidului Legii și Dreptății, pe care de a întrona un sistem autoritar, rămîne de văzut. Semnificativ este, deocamdată, efortul de renaștere și re-credibilizare a societății civile în Polonia...
Frica de societatea civilă este mai mult decît manifestă în Ungaria regimului Orban, unde la mijlocul lunii mai, un ministru însărcinat cu problemele oficiului premierului, Janós Lazár, sugera că între președintele Barack Obama și filantropul George Soros ar exista o înțelegere, un plan, pentru a spori numărul migranților musulmani în Europa. Accentul pus pe teoriile conspiraționiste, nu este nici o noutate, iar el era combinat imediat cu un atac al însuși premierului la adresa declarațiilor de politică externă ale candidatei la președinția Statelor Unite, Hillary Clinton. Aceasta afirmase că „Polonia și Ungaria, două țări care nu ar fi libere fără Statele Unite și îndelungul Război Rece, au hotărît acum că această democrație este prea multă bătaie de cap. Ele vor o conducere de tip Putin: dați-mi numai o dictatură autoritară și voi ține străinii afară”.
Afirmațiile la adresa guvernelor populiste de la Varșovia și Budapesta îl determina imediat pe Victor Orban să iasă din umbră: „Acestea nu sînt simple alunecări de limbaj - spunea el. [...] Și știm prea bine că în spatele liderilor Partidului Democrat, trebui să-l vedem pe George Soros. George Soros și-a publicat cele șase argumente în spriinul migrației musulmane în Europa... [...] Prin urmare, aici, în Europa centrală, există o putere în umbră, care este legată de George Soros... așa că trebuie să spun că, deși gura îi aparține lui Clinton, vocea îi aparține lui Soros”.
Între victimele vînătorii de vrăjitoare declanșată de regimul Orban se detașa, luna trecută, unul din intelectualii cei mai de probitate și cunoscuți ai Ungariei, dirijorul Ivan Fischer, directorul Orchestrei Festivalului de la Budapesta, a cărui sponsorizare de către stat era tăiată de la 260 de milioane de forinți la numai 60 de milioane. Fischer a fost acuzat că a „înjunghiat Ungaria pe la spate”, deoarece, în urmă cu patru ani ar fi transmis o scrisoare pe atunci secretarei de stat Hillary Clinton, în care nota că „guvernul Orban distruge democrația în Ungaria” pentru a „construi un regim deprimant”.
