Pentru mulți americani, partea cea mai semnificativă a Constituției Statelor Unite este Declarația Drepturilor Omului, cele zece amendamente scrise pentru a-i proteja pe americani de o guvernare tiranică și - scrie analistul Victor Morales de la „Vocea Americii”, în centrul dezbaterii s-au aflat adesea atît Primul Amendament, care garantează libertatea cuvîntuilui, cît și al Doilea, ce proclamă dreptul de a purta armă.
Cel de-al Doilea Amendament statuează că: „În timp ce pentru securitatea unui stat liber este necesară o armată regulată, dreptul oamenilor de a păstra și a purta arme nu va fi încălcat.” Controversa legată de semnificația acestor cuvinte ține de interpretarea amendamentului.
Pentru unul din specialiștii în drept constituțional, Stephen Halbrook, procuror în Washington D.C., „Întrebarea reală nu este «vor fi oameni înarmați?», ci mai curînd «Care din ei?». Principiul de bază a fost dezbătut într-adevăr între Platon și Aristotel.” Halbrook este de părere că Părinții Constituției au vrut să protejeze multe din drepturile de care se bucuraseră în calitatea lor de englezi. În lunile ce au precedat Revoluția americană, numeroși coloniști au fost privați de o serie de libertăți, inclusiv acela de a purta arme de foc, astfel ca britanicii să pună în aplicare legi pe care mulți americani le-au considerat nedrepte.
Pentru mulți alți experți, deținerea de arme individual nu a fost principala preocupare a autorilor Constituției. Saul Cornell, istoric la Universitatea de Stat din Ohio, spune că „ceea ce este ușor de uitat în privința celui de-al Doilea Amendament, este că el constituie o imensă povară pentry cetățeni.” „Nu cred că există mulți oameni de o parte și de alta a dezbaterii moderne despre arme - control al armelor sau dreptul de a le purta liber - care ar fi bucuroși dacă ne-am întoarce la sensul original al celui de-al Doilea Amendament, fiindcă un control al armelor ar implica o militarizare mult mai mare a societății. Am trăi într-o țară ce s-ar asemăna mult mai mult cu Israelul sau cu Elveția. Și, pe de altă parte, faptul ar implica o legislație mai extinsă, fiindcă nu poți reuni o miliție fără inspecții regulate ale armelor de foc, fără o instrucție militară mult mai mare.”
Pentru David Hardy, un alt savant în drept constituțional, Părinții Constituției ar fi avut în minte în aceeași măsură atît dreptul individual cît și milițiile cetățenești atunci cînd au elaborat Amendamentul. „Primul Amendament apără libertatea cuvîntului, a presei, activitatea religioasă, libertatea de stabilire a religiei, libertatea de întrunire și de petiție. Toate împachetate împreună. Cel de-al Doilea Amendament a fost compus din două clauze pe de-antregul separate, puse alături, ca să servească două scopuri diferite.”
Problema deținerii de arme în America are o istorie îndelungată. Armele i-au ajutat pe cowboys și pe coloniști să îmbînzească Vestul sălbatic. Dar pe măsură ce frontierele au dispărut și s-a dezvoltat un sistem de apărare naționalizat, legătura dintre cetățean și soldat s-a diluat. Pentru o societate modernă nici o miliție, nici un sistem de cetățeni înarmați nu mai par potrivite. Dar este clar că Părinții Fondatori ai națiunii au inclus ambele idei în Constituție fiindcă doreau ca ele să fie luate în serios.
Iar dată fiind adînc înrădăcinata tradiție a deținerii de arme în America, cei mai mulți analiști sînt de acord că este improbabil ca oamenii politici să sprijine o interdicție a armelor de foc.
