Constituția americană a influențat toate Constituțiile ulterioare, inclusiv, la scurtă vreme, pe cea franceză din 1791.
Marea Britanie, in schimb, nu are o lege fundamentala scrisa, rolul Constitutiei fiind jucat acolo de ansamblul deciziilor judecatoresti si al precedentelor juridice. Se poate spune, insa, pentru a simplifica lucrurile, ca Anglia nu are o Constitutie scrisa si ca ceea ce primeaza acolo este dreptul cutumiar.
La extrema cealalta se situeaza Irlanda, unde nu numai ca exista o Constitutie, dar orice noua lege care ar putea, teoretic, afecta un articol din Constitutia irlandeza trebuie supusa unui referendum national. Lucrul a fost ilustrat de aventura juridica din jurul Tratatului de la Lisabona, embrionul de Constitutie europeana, asupra caruia irlandezii au fost chemati sa se pronunte de doua ori, intrucat acel tratat contine prevederi care puteau fi interpretate ca necesitand modificari ale Constitutiei in unele tari membre, ceea ce inseamna ca in Irlanda Tratatul trebuia in mod automat sa fie supus unui referendum national.
Constitutia fiecarei tari a Uniunii Europene tine asadar de suveranitatea nationala. Uniunea Europeana nu impune niciun fel de modificari constitutionale tarilor membre, iar acolo unde jurisdictia europeana ar putea intra teoretic in conflict cu Constitutia, sau cu cutuma nationala, tarile in cauza pot beneficia de exceptii si clauze speciale.
Dincolo de textul moștenit, deseori simplu și bazat pe idei generale, mult mai importante pot fi amendamentele, altfel zis, articolele de lege adăugate ulterior. Aici iarăși Statele Unite stau drept model.
Modificarea Constitutiei rămâne o chestiune nationala a fiecarei tari, sau, cel putin, a acelor tari care poseda o Constitutie.
Asta explica de ce Constitutia poate servi drept argument pentru a mentine o situatie teoretic inacceptabila, in care o tara a Uniunii o poate nedreptati pe o alta. Un exemplu este astfel statutul manastirilor ortodoxe de la Muntele Athos, teritoriul autonom din Grecia. In urma unei injustitii istorice, romanilor nu li s-a recunoscut dreptul de a avea o manastire in Athos. Dupa Primul Razboi Mondial, atunci cand tanarul stat grec inca isi definea identitatea, statutul Sfantului Munte a fost introdus in Constitutia greaca din 1926. Dintre zecile de asezaminte care functionau in Athos de veacuri, doar 20 au fost retinute ca avand rangul de „mânăstire”. Dintre acele 20, 17 sunt asezaminte grecesti, una este o mânăstire sarbeasca, una bulgareasca si una ruseasca. Statutul muntelui Athos fiind insa introdus in Constitutia greaca, iar Constitutia neputand fi modificata decat printr-un referendum national, al carui rezultat e previzibil, Greciei ii este usor sa blocheze revendicarile romanilor, spunand, pur si simplu: asa scrie in Constitutie, iar aceasta nu se poate modifica.
Ca orice facatura umana, insa, Constitutia se poate modifica. Trebuie numai pentru asta suficient de multa vointa politica si putere de convingere.
---------------
Din momentul adoptării la 29 iulie 1994 Constituţia Republicii Moldova a fost modificată de 8 ori, intenţii au existat însă mai multe – în jur de 37. Unii experţi cred că frecvenţa cu care se intervine în Legea Supremă este dovadă a calităţii îndoielnice a conţinutului iniţial. În martie 1993 Constituția a fost votată în prima lectură, însă documentul a fost ciopârţit în 1994 de noua guvernare, cea agrariană, aminteşte expertul în drept constituţional Alexandru Arseni, membri comisiei împuternicite în 1993 să elaboreze textul Legii Supreme:
„În 1994 au avut loc alegerile şi au venit alte forţe politice. în iulie 1994 a fost adoptată Constituţia cu unele neclarităţi care sunt şi în prezent, cu limba moldovenească şi alte chestii care au fost dezbătute.”
Constituţia nu a mai ajuns să fie consultată cu cetăţenii, deşi iniţial se intenționa organizarea unui referendum, spune expertul. A urmat controversata reformă constituțională din 2000 care a zdruncinat din temelie sistemul constituțional. S-a trecut de la regim politic semiprezidenţial, la republică parlamentară. S-au făcut şi alte modificări, inclusiv la articolul privind revizuirea Constituţiei. A fost mărit numărul minim necesar de cetăţeni care pot iniţia revizuirea Legii Supreme. Din nou Alexandru Arseni:
„Din 1993 poporul a fost îndepărtat treptat de la acţiunea de a influenţa asupra propriei Constituţii. Constituţia nu e a parlamentarilor, ei au regulamentul parlamentului. Constituţia e a poporului, care încetişor a fost înlăturat de la dreptul său inalienabil de a-şi adopta propria constituţie şi a-i pune pe guvernanţi sub control. Modificarea din 2000 a distrus tot ce s-a făcut.”
Intervențiile din 2000 au generat în 2009 situații de blocaj politic, când majoritatea parlamentară timp de aproape trei ani nu a reușit să aleagă un şef al statului din lipsa de voturi suficiente. În vederea eliminării acestui blocaj, în 2010, s-a procedat la elaborarea textului unei noi Constituţii. Proiectul a fost definitivat, dar abandonat din cauza unor neînțelegeri între liderii partidelor de la guvernare, spune profesorul Alexandru Arseni, care a participat la elaborarea textului noii Constituţii:
„S-a dat într-o parte pentru că nu ia plăcut ceva lui domnul Marian Lupu, că nu se încadrează el acolo. Ceva nu i-a plăcut domnului Vlad Filat, că nu se încadrează reforma. Nu s-a pus în faţă interesul poporului de a avea o Constituţie ajustată la cerinţele de azi, dar mofturile lor personale, ambiţiile.”
La 5 martie 2016 Curtea Constituţională a decis revenirea la textul constituțional de până la modificările din 2000. Moldova a revenit la republică semi-prezidențială, iar în octombrie șeful statului urmează a fi ales de către popor. Profesorul Alexandru Arseni se numără printre constituționaliștii care au criticat acea decizie a Curţii. În opinia sa, este nevoie de adoptarea unei noi Constituţie, eventual a celei elaborată în 2010, iar noua Lege Supremă să fie supusă şi votului poporului:
„Ca după aceea nu fiecare partid care vine şi nu îi place ceva să modifice constituţia după plăcerea lui. Constituţia este legea poporului. Îşi place bine, nu – n-ai ce căuta la conducere, du-te şi prăşeşte sau taie frunze la câini, e cam categoric dar asta este realitatea istoriei.”
