„Timeo Danaos et dona ferentes”: „mă tem de greci chiar când ne fac daruri”. Adevărul afirmației pe care poetul latin Vergilius o punea în gura preotului Laocoon în timpul asediului Troiei l-am trăit pe pielea noastră, numai că nu de darurile primite de la greci a trebuit să ne temem cel mai tare, ci de cele venite de la ruși. Nu altceva s-a petrecut acum, când ambasada Rusiei a donat suma de o sută de euro în cadrul campaniei lansate de guvernul României pentru achiziționarea sculpturii lui Brâncuși Cumințenia pământului. Și poate că gestul nu ar fi stârnit reacții dacă donația n-ar fi fost însoțită de un filmuleț, încât nu mai știi: clipul publicitar era menit să pună în valoare donația sau donația era pretextul pentru a promova clipul publicitar. Filmulețul se vrea o replică la clipul (nu foarte inspirat, de altfel) care susținea campania guvernului și unde Armata roșie și Rusia apăreau în culori deloc favorabile.
Ce ne propune, așadar, ambasada Rusiei ? Nici mai mult nici mai puțin decât o lecție de „istorie adevărată”. Vedem, astfel, că Rusia ne-a fost alături dintotdeauna, că în primul război mondial a luptat alături de noi pentru independența României, că în al doilea război mondial Rusia și România au luptat împreună pentru independența Europei, că apoi URSS a avut o contribuție decisivă la industrializarea României, proces încununat de participarea lui Dumitru Prunariu la cucerirea cosmosului.
Lecția de istorie pe care ne-o servește ambasada Rusiei este însă cât se poate de subiectivă. În primul război mondial Rusia ne-a fost, într-adevăr, aliată, numai că o dată ce au cucerit puterea bolșevicii au abandonat frontul și ne-au lăsat descoperiți. E adevărat, apoi, că în al doilea război mondial românii au luptat alături de ruși după ce au întors armele, numai că Uniunea Sovietică ocupase, de fapt țara, după care îi va instala pe comuniști la putere. Ar fi, în fine, multe de spus despre industrializare, despre colectivizarea forțată și despre modul în care Uniunea Sovietică înțelegea să fie „prietenă” cu statele satelite din Europa de est.
Gestul ambasadei Rusiei de la București se înscrie în ofensiva propagandistică pe care Kremlinul a intensificat-o în ultima vreme. Regăsim câteva din procedeele favorite: instrumentalizarea istoriei, perpetuarea mitului „poporului sovietic eliberator”, atragerea celor ce au nostalgia sistemului comunist. Cât privește donația, să nu uităm că Moscova cheltuie cam 3,5 miliarde de euro anual pentru propagandă. Așa că un cec de o sută de euro e un mizilic. Unde merg miliardele, merge și suta.
