În Germania au fost inaugurate festivităţile dedicate aniversării a 500 de ani de la reforma lui Martin Luther (1483-1546). Cu acest prilej a avut loc în biserica berlineză Marienkirche, situată în centrul capitalei, o slujbă ecumenică. Într-o cuvîntare rostită de preşedintele federal Joachim Gauck, acesta a reliefat importanţa istorică a reformei care în Germania va fi marcată de-a lungul unui an întreg, între 31 octombrie 2016 şi 31 octombrie 2017, prin numeroase publicaţii, expoziţii şi conferinţe.
Ca o prezenţă inedită în contextul începerii „Anului Luther” a fost cotată participarea Papei Francisc la o festivitate ecumenică, organizată de Uniunea Mondială Luterană în oraşul suedez Lund. Este prima întîlnire de acest fel a unui suveran pontif cu reprezentanţii de frunte ai protestantismului internaţional. Predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, nu a reuşit să depăşească disensiunile existente între biserica romană şi cea protestantă, în pofida unor gesturi de apropiere. În opinia unor teologi protestanţi, colaborarea între catolici şi luterani ar putea dobîndi o dimensiune credibilă dacă biserica Romei ar anula excomunicarea lui Martin Luther, pronunţată în 1521. Observatorii sînt de părere că nici actualul Papă nu va face acest pas de reconciliere, deşi este cu mult mai deschis dialogului interconfesional decît predecesorii săi. El a dovedit asta, de curînd, şi într-o declaraţie, făcută în faţa unui grup mixt de pelerini protestanţi şi catolici din Germania, prezenţi la Vatican.
La întrebarea retorică, cine sînt creştinii mai buni, cei evanghelici sau cei catolici, tot Francisc a răspuns chiar în germană:
„Cu toţi împreună sînt cei mai buni.”
În calitate de teolog catolic, Martin Luther a criticat, în urmă cu 500 de ani, practicile inacceptabile ale bisericii romane legate de vînzarea unor indulgenţe. Şi-a sintetizat ideile în 95 de teze critice pe care le-a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg, pe data de 31 octombrie 1517. Avînd sprijinitori influenţi, a scăpat nevătămat de o condamnare.
Pe lîngă merite incontestabile, în ceea ce priveşte punerea bazei limbii literare germane moderne şi fondarea unei confesiuni religioase, curăţită de anumite dogme, din punct de vedere politic, Luther a rămas o figură de mulţi contestată. Asta mai ales din cauza anti-iudasmului său militant care fusese instrumentalizat şi de către naţional-socialişti.
Ecouri ale reformei lui Luther au pătruns rapid şi-n Europa răsăriteană. Astfel, umanistul Johannes Honterus a contribuit, după 1543, prin scrierile sale la convertirea saşilor ardeleni la religia evanghelică.
