Muzeul de Artă Contemporană din Frankfurt - fundație privată cunoscută mai bine sub numele SCHIRN Kunsthalle - găzduiește în momentul de față, pentru trei luni, o retrospectivă dedicată unui artist german, fotograf la origine, relativ bine cunoscut și comunității de artiști contemporani din R. Moldova. Pseudonimul său este Ulay printr-o comprimare a primelor litere din numele său real (Frank) Uwe Laypsien. Ulay s-a născut în 1943, la Solingen, în Germania, după spusele sale dintr-o familie de origine lituaniană, ai cărei membri au dispărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Expoziția a fost realizată cu sprijinul criticului de artă și curatoarei române Maria Rus Bojan, stabilită la Amsterdam, și care, începînd din 2005, a organizat mai multe retrospective și evenimente ce îl au în centru pe Ulay și creațiile sale.
Curatorul expoziției intitulate „Pe dimensiunea vieții” (Life-sized), Mathias Ulrich, afirma în prezentarea făcută pentru presă că „Mediul prin excelență pentru Ulay îl constituie corpul uman. Pe parcursul a multor ani de practică artistică, experiența fizică și ideea limbajului corporal, în sensul unui corp pe care și prin intermediul căruia experiențele devin vizibile, a constituit o temă centrală pentru el”. Artistul este, altfel, considerat fondatorul fotografiei de spectacol trăit live (performance).
Cumva în acest sens, nu lipsit și de extensii și aluzii la evoluții și mentalități pe plan social și politic, Ulay a devenit cunoscut și în Moldova, unde în 2004 a realizat în colaborare cu Centru de artă din Chișinău, AoRTa, un proiect intitulat în engleză We Emerge prin care imaginea fotografică devenea un soi de tablou despre arta reprezentării picturale. Mai simplu spus, un fotograf local, moldovean, era fotografiat în studioul lui, în timp ce realiza fotografii ale unor tinere femei ce îi pozau. Dincolo de calitatea artistică a imaginilor, în evidență și sub semnul întrebării era pusă o imagine a exploatării economice a femeii în țări capitaliste post-sovietice, în emergență, cum este R. Moldova.
Centrul de artă AoRTa a realizat în uma acestui proiect, sub îngrijirea Irinei Grabovan, un volum în colecția CarteFoto, intitulat chiar We Emerge și care poate fi consultat astăzi în colecțiile unor mari Muzee la Amsterdam sau New York. Moldova este de altfel pomenită în biografia artistului pe primele panouri explicative la intrarea în expoziția de la SCHIRN Kunsthalle la Frankfurt.
Ulay s-a alăturat în anii 1960 unei mișcări de artă anarhiste, mutîndu-se la Amsterdam. Consultant al societății Polaroid International, cu acces nelimitat la pelicula fotografică și aparatele Polaroid, artistul în devenire a început să facă experiențe în domeniul fotografiei de artă. În această perioadă a devenit cunoscut ca un personaj angajat în punerea în valoare, provocator, a minorităților defavorizate, realizînd serii de fotografii, cu numeroase portrete de transexuali, travesti, sau de oameni fără adăpost.
În anii 1970, după ce o cunoaștea și intra într-o relație apropiată cu artista iugoslavă Marina Abramovic, Ulay abandona pentru o vreme fotografia serială, angajîndu-se alături de partenera sa în diverse proiecte spectaculoase de performanță live, adesea tulburătoare.
Retrospectiva Ulay, „Pe dimensiunea vieții”
Unul din cele mai incitante urma să se încheie cu căsătoria sa Marina Abramovic, într-o întîlnire pe Marele Zid chinezesc, după ce fiecare parcurgea jumătate de drum, pornind de la capetele opuse. Negocierile cu autoritățile Chinei comuniste și obținerea aprobărilor necesare au durat însă... opt ani, iar proiectul avea să fie realizat, însă culminînd cu o întîlnire ce avea să marcheze public sfîrșitul relației lor și despărțirea definitivă.
În deceniile următoare, Ulay a devenit un soi de artist nomad, participînd la numeroase proiecte de artă cu substrat social, ilustrînd trăirile unor grupuri marginalizate, realizate pe parcursul unor călătorii în Statele Unite, Australia, India, Myanmar și Siria.
Expoziția retrospectivă de la SCHIRN Kunsthalle reunește fotografii de format mare, de la începutul anilor 1990, cînd Ulay visa să revoluționeze fotografia de stil vechi, analogă, colaje de fotografii Polaroid deconstrucții ale trupului uman, în căutarea revelării altfel a identității umane, videouri ale unor spectacole/„performances” live cu Marina Abramovic, între care unul amuzant realizat în 1977 la Galleria Comunale d'Arte Moderna de la Bologna, și diverse alte proiecte de artă, pînă la cele mai recente, ce trebuie toate văzute, nu explicate, pentru a fi înțelese și, eventual, admirate.
Un catalog de 288 de pagini, editat de curatorul Matthias Ulrich și redactat în colaborare cu Natalie Storelli, înșoțește foarte util exponatele, grație, între alte, unui revelator interviu cu artistul german.
Lipsește din toate acestea doar un video, devenit viral pe rețelele de socializare, ilustrînd o emoționantă reîntîlnire a lui Ulay cu Marina Abramovic, la MOMA, în 2010, în cursul unei „performance” de imens succes al artistei, intitulat „Artistul este prezent”...
